Sfântul Patriarh Eftimie de Târnovo, cinstit în Bulgaria. Sute de oameni în procesiune
În data de 20 ianuarie, în calendarul ortodox, alături de numele Sfântului Eftimie cel Mare, apare și cel al Sfântului Eftimie al Târnovei, fost Patriarh al Bulgariei.
Biserica Bulgară l-a sărbătorit și în acest an în mod deosebit pe Sfântul Ierarh Eftimie – ultimul patriarh înaintea căderii Bulgariei sub dominația otomană.
În mod tradițional, în capitala țării, o Sfântă Liturghie a fost oficiată în Biserica “Șapte Sfinți”, cunoscută în rândul cetățenilor capitalei drept “Panteonul sfințeniei bulgare”. Întotdeauna sărbătoarea specială se încheie cu o procesiune la monumentul sfântului, aflat pe Bulevardul Patriarhul Eftimie.
În acest an, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preasfințitul Părinte Episcop Policarp de Belogradchik, vicar al Mitropoliei de Sofia.
Creștinii din toată Sofia s-au adunat în această zi, în acest an fiind și o zi de duminică, în sfântul lăcaș, pentru a onora această zi a Patriarhului sfânt, care în vremuri dificile ale bulgarilor a fost un apărător neobosit al poporului său ortodox, gata să apere sufletele turmei sale.
În 1375, Patriarhul Ioanichie de Târnovo a murit, iar Eftimie a fost ales ca urmaș al său pe tronul patriarhal de la Târnovo. Ducând o viață ascetică, a combătut toată viața abaterile de la viața morală. Preocupat totodată de păstrarea și apărarea dreptei credințe, a ajuns cunoscut ca o autoritate în domeniu în întreaga lume ortodoxă, mulți mitropoliți și egumeni adresându-i-se pentru a-i cere ajutorul în interpretarea unor chestiuni teologice.
În 1350 fusese călugărit la Mănăstirea Kilifarevo, întemeiată de Sfântul Cuvios Teodosie de Târnovo (prăznuit pe 27 noiembrie), cu o pravilă de viață duhovnicească primită de acesta din urmă de la Sfântul Cuviosul Grigorie Sinaitul (prăznuit la 6 aprilie). Eftimie fusese ucenicul cel mai apropiat al Sfântului Cuvios Teodosie. Sfântul Eftimie a viețuit un timp și la Mănăstirea Studion, unul din principalele centre de învățătură și viață duhovnicească din imperiul bizantin. Ajunsese în această mânăstire cu ocazia însoțirii Cuviosului sfânt Teodosie la Constantinopol. Nu după multă vreme, însă, în 1365, Sfântul Cuvios Teodosie s-a mutat la Domnul, iar Eftimie, fugind de slava lumească, a plecat la Muntele Athos, la Mănăstirea Marea Lavră întemeiată de Atanasie Athonitul, zăvorându-se într-un turn numit Selina. Împăratul Ioan Paleologul avea să-l exileze ulterior în Insula Limnos, la 12 kilometri de mănăstire, după ce fusese rușinat de sărăcia desăvârșită în care trăia Sfântul Eftimie, în urma unei cercetări a turnului în care acesta din urmă se zăvorâse, la sfatul unor uneltitori care îl mințiseră că acolo sfântul ar ascunde bani și averi. L-a eliberat, la scurt timp după aceasta, în urma unei viziuni, cerându-i și iertare. Sfântul Eftimie s-a întors la Muntele Athos, dar de această dată la Mănăstirea Zografu. Aici cuviosul Eftimie a început să se preocupe din ce în ce mai mult de greșelile din traducerile bisericești în limba bulgară și își propune să le corecteze. În 1371 s-a întors în Bulgaria și a întemeiat lângă Târnovo Mănăstirea Sfânta Treime – devenită mai apoi un faimos centru de învățătură pentru evul mediu bulgar, numită „Școala Literară de la Târnovo”. Sfântul Eftimie a fost principalul artizan al unei reforme a vechii limbi bulgare, o reformă lingvistică cu un impact semnificativ asupra limbii scrise din principatele Serbiei, Țării Românești, Moldovei și din Rusia. A eliminat vechile traduceri ale cărților sfinte, pline de greșeli, și a pus să se facă noi traduceri, în bulgara veche, pentru a înlătura riscurile disputelor între creștini și pericolul ereziei pe care traducerile greșite îl presupuneau.
În vara anului 1393, turcii otomani au asediat orașul Târnovo, în timp ce țarul Ioan Șișman apăra Nicopolul. Sarcina apărării cetății Târnovo i-a revenit Patriarhului Eftimie. Trupele din oraș au rezistat vreme de trei luni, dar în cele din urmă au fost copleșite și orașul a căzut în mâinile turcilor pe 17 iulie 1393, dată care marchează sfârșitul imperiului bulgar și a Patriarhiei Bulgare (până la reînființarea ei în 1953). Patriarhul Eftimie a fost trimis din nou în exil, la Mănăstirea Bașkovo, azi în regiunea centrală sudică a Bulgariei. După depunerea din treaptă a patriarhului și exilarea acestuia, Patriarhia de Târnovo și-a încetat existența, iar Biserica Bulgariei și-a pierdut independența, intrând sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice până la întemeierea Exarhatului Bulgar în anul 1870.
Nu se cunoaște data trecerii sale la Domnul, datele propuse oscilând între 1402 și 1404. Un album foto cuprinzător găsiți la adresa: https://www.flickr.com/photos/154308224@N03/sets/72157704478719391/ .
Alte surse:
