Sfântul Antonie cel Mare: Noi singuri ne lipsim pe noi înșine de plăcere, ca bețivii de un vin nou!

+ Sfântul Antonie cel Mare a spus: “Am văzut capcanele pe care vrăjmașul le-a răspândit peste lume și am zis gemând: “Cine poate depăși astfel de capcane?”. Apoi am auzit o voce care mi-a răspuns: “Umilința” (smerenia).

+ “Respingeți mândria și considerați-i pe toți mai drepți decât voi.”

+ Când Sfântul Antonie cel Mare a intrat în pustiul cel mai din interior, demonii l-au urmărit cumplit, spunând: “O, tu, tinere la vârstă și la minte, cum ai îndrăznit să intri pe teritoriul nostru, așa cum nu am mai văzut niciodată un om înaintea ta?”. Și ei toți au început să-l lupte. El le-a spus: “O, cei puternici, ce vreți de la mine cel slab; Și cine sunt eu ca să vă adunați și să vă luptați cu mine? Nu știți că sunt cenușă și praf și că nu pot să lupt nici cu cei mai mici dintre voi?”. Și el se așezase la pământ, strigând la Dumnezeu: “Doamne, ajuta-mă și întărește slăbiciunea mea. Ai milă de mine, după cum Te-am căutat pe Tine. Nu mă părăsi; și să nu lași pe cei care cred că eu sunt ceva să se arate peste mine. O, Doamne, știi că nu pot să lupt nici cu cel mai mic dintre ei”. Când demonii au auzit această rugăciune plină de viață și de umilință, au fugit și nu au îndrăznit să se mai apropie de el.

+ Sfântul Antonie cel Mare a spus: “Oricine lovește cu ciocanul o bucată de fier, decide mai întâi ce va face din ea: o coasă, o sabie sau un topor. Tot așa, ar trebui să ne gândim la ce fel de virtute vrem să ‘forjăm’, ori vom munci în zadar”.

+ Odată, când Sfântul Antonie cel Mare a fost întrebat: “Ce bine să fac?”, el a răspuns. “Nicio lucrare nu este egală cu alta, Scripturile spun că Avraam era primitor și că Dumnezeu era cu el. Iar Ilie iubea liniștea și Dumnezeu era cu el. Iar David era smerit și Dumnezeu era cu el. Deci, odată ce descoperi că sufletul tău dorește să-L urmeze pe Dumnezeu, atunci fă-o, și urmează-ți inima”.

+ Un frate i-a spus Sfântului Antonie cel Mare: “Roagă-te pentru mine”. Bătrânul i-a răspuns: “Nu voi avea milă de tine și nici Dumnezeu nu va avea, dacă tu nu faci niciun efort și dacă nu te rogi tu la Dumnezeu.”. Astfel, Sfântul Antonie a arătat că nu trebuie să ne bazăm pe rugăciunile altora, fără a face propriile rugăciuni și a trece prin lupte duhovnicești.

+ În ceea ce privește rezistența în fața gândurilor rele, Sfântul Antonie cel Mare ne sfătuiește: “Îngropați-vă în citirea cărților sfinte, deoarece vă scapă de gândurile rele”… “Aveți grijă să citiți cărțile și să urmați poruncile, pentru că mila lui Dumnezeu vine imediat asupra voastră”.

+ În timpul Sfântului Antonie, un înțelept a venit la el spunându-i: “Cum poți fi ferm în această pustie, fără cărți care să te ajute?”. El a răspuns: “O înțeleptule, cărțile mele sunt viețile acelora care au venit înaintea mea și, când vreau să citesc, citesc cuvântul lui Dumnezeu”.

+ “Dacă dracii apreciază ascetismul vostru și vă numesc ‘binecuvântați’, nu-i ascultați și nu vă ocupați de ei, ci faceți mai degrabă semnul crucii asupra voastră și a locuințelor voastre și rugați-vă. Veți constata că ei vor fugi, fiindcă se vor teme de semnul Crucii Domnului, așa cum Domnul i-a dezarmat și ‘le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce’ (Col. 2 : 15)”.

+ “Când demonii văd creștini, în special călugări, care lucrează cu bucurie și sporesc în duh, mai întâi luptă prin ispitire și pun obstacole în calea lor, încercând să injecteze gânduri rele în mintea acestora; dar nu există niciun motiv de teamă în fața ispitelor lor, pentru că nelegiuirile lor eșuează instantaneu prin rugăciune și post, mai ales dacă v-ați înarmat cu credință și cu semnul crucii”.

+ Și a mai spus: “Oricine nu a experimentat ispita nu poate intra în Împărăția cerurilor”, adăugând: “fără ispită nimeni nu poate fi mântuit”.

+ În ceea ce privește dragostea celorlalți, el a zis: “Nu am preferat niciodată binele meu, în fața celui al fraților mei… Fiul meu, nu urâ pe nimeni, ci iubește pe cel de lângă tine ca pe tine însuți”.

+ “Dacă un om Îl iubește pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot gândul, cu toată voința sa și cu toată puterea sa, el va câștiga frica de Dumnezeu; frica va produce lacrimi, lacrimile vor produce putere; prin aceasta sufletul va câștiga tot felul de roade”.

+ În ceea ce privește evitarea amintirii păcatelor, Sfântul Antonie spune: “Nu vă concentrați asupra vechilor păcate, ca nu cumva războiul să se reînnoiască asupra voastră. Să nu-ți amintești nepăsarea și plăcerile tale din timpul delăsării tale; nu vorbi despre ele, iar astfel nu te vor împiedica.

+ “Motivele care conduc o persoană la viața de pocăință, rugăciune și ascetism sunt trei, iar Dumnezeu le dăruiește pe toate:

În primul rând, există aceia care sunt chemați de legea dragostei, care stă în natura lor, și care au în ei implantat binele original. Aceștia realizează adevăratul mod de viață, deoarece sufletele lor sunt gata să urmeze dragostea lui Dumnezeu. Acesta este primul fel de chemare.

În al doilea rând, aceia care aud legea scrisă mărturisind despre durerile și chinurile pregătite pentru cei răi și despre făgăduințele bune pentru cei care merg în frica lui Dumnezeu. Prin mărturia legii scrise, gândurile lor sunt ridicate pentru a răspunde la chemare.

În al treilea rând, există sufletele care la început erau grele la inimă și persistau în faptele păcatului; și într-un fel bunul Dumnezeu, în mila Lui, trimite asupra unor astfel de suflete pedeapsa suferinței, până se înnoiesc, se întorc la sensul lor si și se convertesc, se apropie și ajung la cunoștință și se pocăiesc cu toată inima lor”. (Din prima scrisoare a Sfântului Antonie cel Mare)

+ “Căutați pocăința tot timpul și nu vă lăsați în lâncezeală sau odihnă nici un singur moment.”

+ “Toate păcatele sunt disprețuite de Dumnezeu, mai ales mândria. Iubiți-vă, mustrați-vă și mărturisiți-vă păcatele voastre, pentru ca Dumnezeu să vă înalțe pe voi”.

+ Acum, iubiților mei, vă rog, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să nu neglijați mântuirea voastră, pentru ca această viață trecătoare să nu vă lipsească de viața veșnică și pielea acestui corp corupt să nu vă lipsească de împărăția de lumină inefabilă; și pentru niciun scaun vinovat să nu pierdeți tronurile îngerești ale judecății. Cu adevărat, copiii mei, inima mea este uimită și duhul meu îngrozit, că chiar și atunci când ne-a fost dată libertatea de a deveni sfinți, noi toți ne lipsim de plăcere, ca bețivii de un vin nou”.

5. Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. ( Ioil 1, 5 ).

Astăzi, 17 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl cinstește în mod aparte pe Sfântul Antonie cel Mare.

Pentru Lăcașuri Ortodoxe®: KSLCătălin

ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe – ianuarie 2019