Ai înnebunit! i-au strigat cu toții, servitoarei Rodi. Sfântul Petru scăpase din lanțuri și batea acum la ușa lor…
Fostul pescar Shimon Bar-Yona (adică “Simon, fiul lui Iona”) a fost fratele mai mare al Sfântului Apostol Andrei, fiind născut în Betsaida însă, după ce s-a căsătorit, a trăit în aceeași casă cu soacra sa în Capernaum, la marginea Lacului Ghenizaret din Galileea. Pe acesta Domnnul Iisus avea să-l numească, mai apoi, “Piatră” (Petru). Acum, el ne este cunoscut ca “Sfântul Apostol Petru”, cinstindu-l ca pe unul dintre întemeietorii primei comunități iudeo-creștine din Ierusalim.
Sfântul Apostol Petru
“Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă”… ne arată primul verset din capitolul 12 al Cărții biblice Faptele Apostolilor. Era vorba despre perioada de expansiune a Bisericii, iar acum venise rândul lui Irod Agrippa I, nepotul lui Irod cel Mare, să lanseze un nou val de persecuții împotriva creștinilor. Agrippa crescuse la Roma încă de mic, în strânsă legătură cu familia imperială, dupa ce îi murise tatăl. Doar astfel putuse să ajungă să fie prieten cu tânărul – viitor împărat – Caligula, și să-l cunoască bine inclusiv pe Claudius, împăratul care avea să-i urmeze acestuia din urmă. Ambii împărați l-au favorizat pe Agrippa: – cum ajunge împărat (anul 37 după Hristos) Caligula, îl pune rege peste o parte din Palestina, pentru ca doar cu doi ani mai târziu să-i dea și o altă porțiune (incluzând Galileea); – cum ajunge împărat (anul 41 după Hristos) Claudius, îi mai adaugă la împărăție și Iudeea.
Bunicul lui Agrippa, de acum, nu mai avea niciun motiv să se bucure de vreo apreciere suplimentară: împărăția lui Agrippa ajunsese la nivelul celei peste care și el domnise. Numai că, Agrippa nu avea să domnească prea mult, având parte de o moarte îngrozitoare.
”Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.” (Faptele Apostolilor, 12, 2)
Acesta era Agrippa, cel care după ce l-a decapitat pe Sfântul Apostol Iacov, în anul 44 după Hristos, îl aresta și pe Petru abia revenit în Ierusalim, ba chiar făcând mari eforturi să-l păzească încât să nu-i scape, “dându-l la patru străji de câte patru ostaşi”. Cel mai probabil ca răspuns la bucuria evreilor după crima anterioară, spera acum într-o nouă ucidere, dar mai avea de așteptat până după Sărbătorile Paștelui și Azimelor. Numai că, în același timp (Scriptura amintește): “se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică” (Faptele Apostolilor 12, 5)…
7. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.8. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine.9. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.10. Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el.11. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.
Aceasta se întâmpla exact în noaptea când Agrippa intenționa să-l ducă pe Petru la judecată și execuție, în timp ce paznicii amintiți mai sus continuau să-i păzească temnița, și chiar mai mult decât atât Petru dormind “între doi ostaşi, legat cu două lanţuri”. Urma să fie, aceasta, însă, și noaptea în care slujnicei Rodi din casa Mariei – mama lui Ioan numit Marcu – unde se aflau “adunați mulți și se rugau”, atunci când ea le vestea că Petru bătea la poarta lor: “Ai înnebunit”!.
“Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui”
Și, într-adevăr, cum putea fi numită o servitoare care aducea o astfel de veste, odată ce până și ea, întoarsă la ei în încăpere, uitase ca mai întâi să-i și deschidă…
“Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi.Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă.”
Petru venise la casa Mariei, după ce mai întâi “chibzuise”.
A doua zi, Agrippa își ucidea propriile gărzi, “Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea către ei; Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!”
Josephus ne spune că Agripa, pentru a-l cinsti pe Cezar, organizase un fel de festival dedicat unui număr mare de funcționari provinciali, care implica o varietate de spectacole de divertisment. Potrivit lui Josephus, în a doua zi a festivalului, Agripa își pusese pe el o haină făcută în întregime din argint, care reflecta razele soarelui într-un mod fantastic, inspirând frică și cutremur în rândul celor de față. Pe loc, lingușitorii din mulțime l-au numit, în urale, zeu, strigându-i: “Ai milă de noi! Până în prezent, noi te-am venerat ca pe un om, dar de acum încolo recunoaștem în tine mai mult decât natura muritoare”.. Josephus declară pe bună dreptate, că Agripa ar fi trebuit să îi mustre pe cei care-l numiseră zeu și să respingă ceea ce spuneau lingușitorii, dar el nu a făcut-o, ca și cum divinitatea sa ar fi fost adevărată.
“23. Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit.”
Judecata lui Dumnezeu a fost rapidă. “24.Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.”.
Lanțului Sfântului Apostol Petru din Bazilica “San Pietro in Vincoli”
Astăzi, în Bazilica “San Pietro in Vincoli” – “Sfântul Petru în lanțuri” – din Roma se păstrează, în tabernaculul de sub altar, lanțul cu care Sfântul Apostol Petru a fost legat în temnița din Ierusalim, adus la Roma de către Eudoxia, fiica împăratului Theodosius (379-395), soția co-împăratului Valentianus al II-lea (383-392), în urma unui pelerinaj la Ierusalim. Lanțul a fost găsit în secolul al doilea. Astăzi, 16 ianuarie, în Biserica Ortodoxă se face Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru.
Pentru Lăcașuri Ortodoxe®: KSLCătălin
ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe – ianuarie 2019
