Un grup de albanezi a încercat să-l oprească pe Mitropolitul Amfilohije de Muntenegru și Littoral să oficieze Sfânta Liturghie

Un grup de douăzeci de albanezi a încercat, zilele trecute, să-l oprească pe Mitropolitul Amfilohije de Muntenegru și Littoral (Biserica ortodoxă Sârbă) să oficieze Sfânta Liturghie împreună cu preoții și credincioșii, pe temelia Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul din Svach, lângă Ulcinj (în sud-estul statului Muntenegru).

Grupul celor douăzeci de albanezi a fost condus de Haxhi Sulejmani, consilier al Partidului Democrat – coaliția de guvernământ din Ulcinj.

Conform unui comunicat semnat pe 9 iulie 2018 de către Biroul de Presă al Bisericii Ortodoxe Sârbe, grupul de agresori a încercat să blocheze accesul în biserică, iar liderul Sulejmani a spus că Mitropolitul, clerul și credincioșii “au venit să cucerească” locul și că el însuși, ca și albanez credincios musulman, nu poate permite asta, deoarece, a spus el, biserica nu ar fi aparținut Mitropoliei (în ciuda faptului că “nu știa” cui ar putea aparține altcuiva!).

La întrebarea Mitropolitului Amfilohije despre cum acesta, ca musulman, poate interveni în problemele Bisericii, a răspuns că în primul rând el este albanez.

După câteva proteste, poliția a ajutat ca mitropolitul, clerul și credincioșii să meargă la biserică, dar nu și să ajungă la temelia bisericii unde urma să aibă loc oficierea Sfintei Liturghii. Din acest motiv, Mitropolitul a oficiat Liturghia în imediata vecinătate a ruinelor Bisericii Sfântului Iovan, botezătorul din Svach.

“Suntem o Biserică cu Biserica Ortodoxă din Albania condusă de Arhiepiscopul Anastasie și acest loc sfânt a unificat pe toți cei care s-au strâns aici de-a lungul secolelor, și astăzi trebuie să-i unifice pe toți, să nu separe pe nimeni. De aceea, astăzi sunt foarte recunoscător că putem, ca și în anii precedenți, să oferim slujirea noastră lui Dumnezeu, în cinstea Sfântului Iovan botezătorul”, a desclarat Mitropolitul.

Acesta a subliniat că sărbătoarea are loc anual, fiind dedicată Sfântul Iovan Vladimir, nu numai în Bar, unde a fost construită o biserică magnifică dedicată acestuia, ci și în Mănăstirea Sfântul Iovan din Sin Jon, în Albania, unde se păstrează moaștele sale sfinte, a subliniat Mitropolitul – unde toți credincioșii ortodocși se adună la astfel de Liturghii, indiferent de ce simt ei înșiși ca greci, albanezi, sârbi…

Iovan Vladimir sau Ioan Vladimir a fost un conducător al Docleii, cel mai puternic principat sârbesc din acel timp, din jurul anului 1000 până în 1016. A condus în timpul lungului război dintre Imperiul Bizantin și Primul Imperiu Bulgar. Vladimir a fost recunoscut drept un conducător evlavios, drept și pașnic. Este recunoscut ca mucenic⁠ și sfânt.

Ioan Vladimir a avut o relație apropiată cu Bizanțul, dar aceasta nu a salvat Doclea de țarul expansionist Samuil al Bulgariei, care a cucerit principatul în jurul lui 1010 și l-a luat pe Vladimir prizonier. O cronică medievală afirmă că fiica lui Samuil, Teodora Kosara, s-a îndrăgostit de Vladimir și i-a cerut mâna lui, de la tatăl său. Țarul a permis căsătoria și a întors Ducleea lui Vladimir, care a condus ca vasal al său. Vladimir nu a participat la eforturile de război ale socrului său. Luptele au culminat cu înfrângerea țarului Samuil de către bizantini în 1014 și moartea acestuia la scurt timp. În 1016, Vladimir a căzut victimă a unei intrigi a lui Ivan Vladislav, ultimul lider al Primului Imperiu Bulgar. A fost decapitat în fața bisericii din Prespa, capitala imperiului, fiind înmormântat acolo.

Vladislav a trimis mesageri lui Vladimir, cerându-i prezența la curtea din Prespa, dar Kosara l-a sfătuit să nu se ducă și s-a dus ea în loc. Vladislav a primit-o cu onoruri și i-a cerut lui Vladimir să vină de asemenea, trimițându-i o cruce de aur, ca semn de purtare pe care se poate conta. Cronica relatează răspunsul cneazului:

„ Credem că Domnul nostru Iisus Hristos, care a murit pe cruce, a fost atârnat nu pe o cruce de aur, ci pe una de lemn. Așadar, dacă atât credința cât și cuvintele tale sunt adevărate, trimite-mi o cruce de lemn prin mâinile oamenilor religioși, iar apoi în acord cu credința și încredințarea Domnului Iisus Hristos, voi avea credința în crucea dătătoare de viață și în sfântul lemn. Voi veni. ”

Doi episcopi și un pustnic au venit la Vladimir, i-au dat crucea de lemn și au confirmat că țarul a făcut o garanție de credința prin ea. Vladimir a sărutat crucea și a apropiat-o de pieptul său, a cules câteva flori și s-a pornit la drum spre Prespa. Cum a ajuns, pe 22 mai 1016, a intrat în biserică să se roage. Când a ieșit din biserică, a fost doborât de soldații lui Vladislav și decapitat. (Conf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Vladimir )

Văduva sa, Kosara, l-a reînmormântat la Biserica Prečista Krajinska, lângă curtea sa din sud-estul Ducleei. În 1381, sfintele sale moaște au fost aduse la Biserica Sfântul Ioan Vladimir⁠, lângă Elbasan, iar din 1995 sunt păstrate în Catedrala Ortodoxă din Tirana, Albania. La sărbătoarea dedicată acestuia, sfintel emoaste sunt luate la biserica de lângă Elbasan, pentru celeberare.

Crucea pe care a avut-o Sfântul Iovan Vladimir când a fost decapitat este de asemenea considerată relicvă sfântă. Aflată în mod tradițional în grija familiei Andrović din satul Velji Mikulići din sud-estul Muntenegrului, crucea este expusă credincioșilor doar de sărbătoarea Rusaliilor, când este purtată într-o procesiune către vârful Muntelui Rumija⁠. Ioan Vladimir este considerat primul sfânt sârb⁠ și hram al orașului Bar din Muntenegru. Sfântul este reprezentat în icoane ca un monarh purtând coroana și hainele regale, cu o cruce în mâna dreaptă și propriul său cap în mâna stângă, conform istoriei care aminteste că acesta și-a dus singur capul tăiat la locul înmormântării.