O nouă canonizare: Sfânta Cuvioasă Fericită Ecaterina

Marți, a avut loc canonizarea [https://orthochristian.com/111676.html] unei noi sfinte, Fericita Ecaterina (Cătălina, Caterina – Malkov-Panina), la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Pukhtitsa, în Estonia, acolo unde a viețuit în asceză și în slujba Domnului, fericita (binecuvântata) călugăriță, timp de mai multe decenii.

În urma solicitării formulate printr-un raport întocmit de maica stareță Filareta (Kalatchev) din Mănăstirea Poukhtitsa, prin care aceasta cerea canonizarea Maicii Ecaterina în rândul sfintilor venerați pe plan local, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis ca ziua specială de cinstire a acesteia să fie 22 aprilie și, de asemenea, a acordat binecuvântarea ca ramășițele pământești ale Sfintei Ecaterina să fie venerate ca sfinte moaște.

Icoana sfintei le-a fost prezentată, de asemenea, credincioșilor, pentru venerarea ei.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Episcopul Lazăr de Narva, Episcopul Serghie de Maardu, vicar al Eparhiei de Tallinn, și de clerici ai Bisericii Ortodoxe din Estonia (Patriarhia Moscovei). Un număr mare de credincioși s-a alăturat, cu această ocazie, clericilor și călugărițelor mănăstirii.

Sfânta Cuvioasă Fericită Ecaterina (Malkov-Panina) s-a născut pe 15 mai 1889, în Finlanda, într-o familie cu șase copii. Ceea ce avea să devină sfântă, s-a remarcat prin bunătatea și milostenia sa, încă din primii ani. Îi plăcea să meargă la mănăstire. Familia s-a mutat, ulterior, în Gatchina și, în 1914, Ecaterina a urmat cursuri de îngrijire medicală și a început să lucreze în spitale cu îngrijire gratuită. Mai târziu, a lucrat într-o unitate de ajutorare a soldaților răniți.

S-a mutat în Estonia, în 1919, împreună cu familia. Pe 5 iulie 1922 a fost primită în Mănăstirea Pukhtitsa. De la începutul prezenței sale la mănăstire, a început să se comporte ciudat, ca o “nebună pentru Hristos”. În curând, a fost transferată la Schitul Ghetsimani, la aproximativ 30 de kilometri distanță. S-a întors la mănăstire, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, când schitul a fost închis.

În 1942, a plecat la Tallinn, pentru a avea grijă de părinții ei, care erau în vârstă. Mama sa a murit în 1942, iar tatăl său în 1947. Ea a prezis, cu aproape 20 de ani înainte, închiderea Metocului Poukhtitsa din Tallinn. S-a întors la mănăstire, apoi s-a purtat, fățiș, ca o “nebună” în Hristos. A fost foarte venerată, pentru darul clarvederii și al vindecării, iar mulți au mers la ea pentru sfat și rugăciune.

A depus voturile monahale, la mănăstire, în 1966. În ultimii săi ani, și-a părăsit foarte rar chilia. Pe 5 mai 1968, Maica Ecaterina s-a mutat la Domnul. Multe minuni și vindecări, prin rugăciunile sale, sunt cunoscute, atât din ​​timpul vieții sale pământești, cât și după aceea. (Foto: https://monasterium.ru/ [https://monasterium.ru/] )