27 februarie 2018 – Mustrând cu vitejie pe cei ce nu se închinau Icoanei Mântuitorului nostru: Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie

Astăzi, 27 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc în mod deosebit pe Sfântul prea-lăudat Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, cel care s-a nevoit (prin cugetul bunei-credințe și prin curăția gândului, cu limpezirea și înfrânarea patimilor și cu paza poruncilor lui Hristos şi a bunei-credințe) a păzi vrednicia chipului de la începutul zidirii – făcut după Chipul și asemănarea lui Dumnezeu. A bine-plăcut, prin sihăstrie și chinuire, cu cuget dumnezeiesc, Celui Ce l-a zidit – Care cere doar curăția de la noi și neam bun al sufletului – a Cărui venire cu trup a mărit-o, închinându-se sfintei icoane a omenirii Lui. I-a înfruntat pe cei cu rea credință care se lepădau de întruparea Cuvântului, întărind adevărul prin încercarea bătăilor și prin toată pătimirea rea, prin legături și temnițe. S-a făcut, astfel, moştenitor al Împărăției lui Hristos, bucuriei negrăite și strălucirii veșnice. Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeul Cel neîncăput – Care S-a făcut om pentru iubirea de oameni, luând aluatul nostru și îndumnezeindu-l cu adevărat. Nu mă trece cu vederea, acum, Preacurată, fiind eu scârbit, ci te milostiveşte degrabă și mă mântuiește de toată vrăjmășia și de stricăciunea celui viclean! Cântare către Sfânta Cruce și către Născătoarea de Dumnezeu: Doamne, văzându-Te mielușeaua Maica Ta pironit pe Cruce, se înspăimânta și striga: “Ce vedere este aceasta, Fiule prea-iubite? Acestea Ți-a răsplătit poporul cel neplecat și fără de lege, care a luat multe minuni de la Tine! Mărire pogorârii Tale celei negrăite, Stăpâne!”. Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruință! – după cum striga Israel, umblând ca pe uscat (cu urmele prin adâncul Mării Roşii) văzând pe hăitașul Faraon înecat.

Astăzi, 27 februarie, îl cinstim pe purtătorul de Dumnezeu Sfântul Cuvios Mărturisitor prea-înțelept, pururea fericit, Procopie Decapolitul, de trei ori fericitul, cel care, fiind cuprins de dragostea bunei-credințe și de dorirea dumnezeiască, a gonit de la sine întreitele valuri lumești, cântănd lui Dumnezeu cântare de biruință. Închipuirea bunătății s-a arătat luminată întru el, viața sa cea purtătoare de lumină, curăția și tăria sufletului amestecându-se cu buna-credință. Luminându-se cu lumina lui Hristos și cu strălucirea cea peste fire, a uscat prin înfrânare năvălirile patimilor, strigând Atot-țiitorului cântare de biruință. Arzându-se de râvna credinței sufletul său cel cuprins de Dumnezeu, a risipit de tot nebunia cea amară și mânia celor fără-de-lege. “Vopsindu-se” cu sângele său, a urmat chinurile mucenicilor, răbdând cu tărie și cu suflet viteaz chinurile celor fără-de-lege. A suferit, cu înțelepciune, îndoite chinuri, înfruntând eresurile și răbdând bărbătește, cu cuget dumnezeiesc, năvălirile leilor. Născătoare de Dumnezeu Preacurată, primind în pântece pe Cuvântul întrupat, după cuviință dumnezeiască – pe Cel neîntrupat mai înainte – L-ai născut nouă, Fecioară, mai presus de fire, rămânând Fecioară și după naștere. Înțelepciunea – Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci- întrupându-Se, în vremurile cele mai de pe urmă, negrăit din tine, Maică neispitită de bărbat, te-a făcut pe tine Născătoare de Dumnezeu! Dumnezeul meu, bunule, nu este sfânt precum Tu Doamne, Care ai înălțat fruntea (oastea) credincioșilor Tăi Bunule și ne-ai întărit pe piatra mărturisirii Tale! Sfinte Părintele nostru Cuvios Procopie, te-ai arătat fără trup, în viață, și te-ai “cunoscut” în trup petrecând împreună cu îngerii, răstignindu-te lumii (precum zice Pavel), iar lumea răstignindu-se ție cu adevarat, tu, cel pământean fiind locuitor la locul ceresc! Mărire Celui Ce bine a voit cu tine! Mărire Celui Ce ți S-a cunoscut ție! Mărire Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri! Născatoare de Dumnezeu Fecioară Preacurată, întinzând tu mâinile tale dumnezeiești cu care ai ținut pe Făcătorul – Cel Ce S-a întrupat ca un Prea-Bun – nu înceta a-L ruga pe El, să ne mântuiască de ispite și de patimi și de primejdii! – pe cei ce te lăudăm cu dragoste și strigăm ție: Mărire Celui Ce S-a sălășluit în tine! Mărire Celui Ce a ieșit din tine! Mărire Celui Ce ne-a mântuit pe noi prin nașterea ta! Cântare către Sfânta Cruce și către Născătoarea de Dumnezeu: Mântuitorule al nostru, răstignindu-Te pe Cruce (de către cei fără-de-lege) și împungându-Se cu sulița coasta Ta, Preacurata Fecioară se tânguia cu amar, “rupându-se la cele dinlăuntru” ca o Maică. Și, spăimântându-se de multă și înfricoșată îndelungă răbdarea Ta, a strigat: “Mărire iubirii Tale părintești de oameni! Mărire bunătății Tale! Mărire morții Tale, prin care i-ai făcut nemuritori pe oameni!”. Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul! – Biserica cinstită cântă, cu cuviință dumnezeiască, strigând și serbând întru Domnul, din cuget curat.

Astăzi, 27 februarie, îl cinstim pe Sfântul Prea-Cuvios și prea-fericit Părinte Procopie, cel care, adăpându-și (cu vărsările lacrimilor) inima, a semănat (prin cuget curat) sămânță bunătăților. A supus Duhului dumnezeiesc cugetarea pământească, alegând viața sihăstrească și unindu-se cu cetele mucenicilor. Ca un mucenic dumnezeiesc și prea-adevarat, a înfruntat, pentru buna-credință, nebunia ereticească, defăimând cu adevărat nebunia celor fără de Dumnezeu. Luându-şi pe umeri toată arma – cea prin Cruce – a urmat după Hristos, “făcând uitare celor trecute și prelungindu-se” (tinzând) la cele dinainte! Născătoare de Dumnezeu Preacurată – peste rânduielile legilor firești – zămislind fără stricăciune în pântece pe Ziditorul, L-ai născut pe El şi te-ai făcut “arătat cu adevărat” Născătoare de Dumnezeu. “Doamne Bunule, mă rog, luminează – cu strălucirea Ta dumnezeiască – sufletele celor ce mânecă la Tine (strigă, Te cheamă, Te caută, caută în zori spre Tine) cu dragoste, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, adevăratul Dumnezeu, pe Tine Cel Ce chemi din negura greșelilor!” Sfinte Cuvioase Procopie, pe tine, cel ce te-ai sfințit prin sihăstrie și te-ai săvârșit prin sânge, te lăudăm! – căci pomenirea drepților se săvârșește pururea și se pomenește cu laude si cu credință! Domnul, Cel Ce preface cu înțelepciune și schimbă toate spre mai bine, precum Îi este voia, ți-a adus lângă sihăstrie cinstea muceniciei, prin uciderea ta de către cei necredincioși! Născătoare de Dumnezeu, lăudăm, Preasfântă, pe Domnul, Cel Ce S-a întrupat din tine cu trup pătimitor și muritor și l-a îndumnezeit cu împreunare neamestecată după un Ipostas.

Astăzi, 27 februarie, îl cinstim pe purtătorul de Dumnezeu, Sfântul Cuvios prea-fericit Părinte Procopie, cel pururea-pomenit, care înălțându-se cu adevarat de la mărirea sihăstriei, s-a suit către bărbăția și cinstea mucenicilor, îmbrăcându-se cu porfiră roșită din sângele său. Socotind, cu suflet și cu cuget dumnezeiesc, nestatornicia celor trecătoare, s-a înarmat, întru bună-credință, către bunătățile cele statornice pururea și nesfârșite. Hristos văzându-l că este îndestulat de înfrânare neslăbită și de blândețe, S-a uitat la el cu iubire de oameni și l-a făcut părtaș măririi. Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpână, zdruncinăturile cele cumplite ale sufletului meu vindecă-le cu tainice lucrări de mână, punând pătimirile Fiului tău ca doctorii lucrătoare! Doamne, mult-milostive, scoate din stricăciune viața mea! – strig, alergând la limanul Tău cel lin, căci văd marea vieții înălțându-se de viforul ispitelor. Sfinte Cuvioase Procopie, Biserica avându-te pe tine astăzi luceafăr, risipește toată negura relei credințe, cinstindu-te pe tine, mărite, tăinuitorule de cele cerești!

Astăzi, 27 februarie, îl cinstim pe Sfântul cuvios părintele nostru și mărturisitorul Procopie Decapolitul, care intrând mai întâi în viața monahală și deprinzându-se la tot felul de nevoințe, s-a curățit pe sine desăvârșit. Apoi, “mustrând vitejește și scuipând (disprețuind și batjocorind) pe cei care defăimau păgânește rânduia întrupării Mântuitorului nostru și nu se închinau icoanei întrupării lui Hristos”, a mărturisit adevărul dreptei-credințe, nu doar prin cuvinte, ci nevoindu-se și prin bătăi. Arătându-se mare mărturisitor şi făcând multe minuni, s-a mutat către Domnul, fiind astăzi cinstit împreună cu: Sfântul Martir Ghelasie, “cel dintre mimi”, care poruncindu-i guvernatorul să batjocorească Botezul, el s-a botezat cu adevărat și s-a săvârșit prin sabie; Sfântul prea-cuvios Părintele nostru Talaleu Mărturisitorul; Prea-cuviosul Ștefan, cel ce a făcut bolnița de bătrâni “Girocomia Armatiului” și s-a săvârșit cu pace; Sfântul Mucenic Nisie, săvârsindu-se mucenicește prin bătăi; Sfinţii Părinții noștri Asclipie și Iacov, care s-au săvârșit cu pace; Sfântul Cuvios Timotei din Cesaria, care cu pace s-a săvârșit. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne mântuiește-ne și ne miluiește pe noi! Amin! Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat! – strigăm și noi strigarea pe care chinuitorul “a fost plecat” de înger să o strige (îngerul făcând cuptorul dătător de rouă cuvioșilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu – Daniel, 3, 14).

Astăzi, 27 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, părintele dumnezeiesc cel înțelepțit de Dumnezeu, a cărui viață a fost luminată prin sihăstrie, pătimirea sa arătându-se întărită aievea, mărind pe Hristos și cântând: “Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”.

Fiind “încins cu curăție de minte întreagă”, a luat cu bărbăție luminată, prin dar, cununa muceniciei, strigând: “Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”.

Mântuitorule, cei necredincioși neînchinându-se Chipului Tău Cel Preacurat, pe robul Tau bătându-l îl chinuiau cumplit, iar el cânta și striga către Tine: “Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”. Născătoare de Dumnezeu, veselindu-ne de Cel Ce L-ai născut, Preacurată, toţi te fericim! – căci mântuindu-ne acum prin nașterea Lui cea trupească, strigăm Lui: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri! Astăzi, 27 februarie, îl cinstim pe cugetătorul de Dumnezeu, Sfântul fericit Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, cel care arătându-se și mai înainte de moarte că e mântuit de materie, s-a mutat de aici la viața cea nepieritoare, având “prin moartea sa ca o scară dinadins”. Fiind înarmat cu puterea Duhului dumnezeiesc, a stricat cetele duhurilor viclenirii, pentru aceasta ușile cerești deschizându-i-se, căci lăuda în veci pe Hristos. Alegând a se nevoi după lege, și-a omorât prin înfrânare pornirile patimilor și săltările trupului, ca un serv al lui Hristos. Pentru aceasta, a aflat desfătarea cea netrecătoare a nepătimirii, împreună cu oștile fără de trup. Stă luminat, ca un biruitor ce a luat cununi neveștejite, înaintea Judecătorului Cel drept, rugându-se neîncetat pentru cei ce săvârșesc pomenirea sa cea prea-cinstită și serbarea dumnezeiască a mutării sale. Luminându-se, acum, cu trei raze care ies negrăit dintr-O Dumnezeire, s-a aratat vrednic sfârșitului cel prea-fericit și bucuriei celei viitoare, veselindu-se împreună cu oștile cele mai presus de lume. Sfinte Cuvios Mărturisitor Procopie, arătându-te plin de lumina darului, ai mers, Părinte, către lumina neapusă, lepădând toată pofta cea trupească! Pentru aceasta te cinstim, Sfinte Procopie, cugetător de Dumnezeu! Maică Fecioară, pe tine toate neamurile te fericesc, Stăpână – “precum însăți ai profețit” – fericită de Dumnezeu, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu și Preacurată! Pe tine te prea-înălțăm întru toți vecii! Doamne Iisuse Hristoase, pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii! – Cel Ce ai izvorât rouă din văpaia cuvioșilor (Daniel 3, 14) și ai ars cu apă jertfa dreptului; că toate le faci doar cu voirea. Născătoare de Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel nestricat, luând chip stricăcios, i-a îmbrăcat pe oameni cu nestricăciune, sălășluindu-Se, prin bună-voirea Tatălui, întru tine cea plină de dar! Pentru aceasta, Preacurată, împreună cu oștile cerești, te mărim! Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te fericim! – căci prin tine S-a arătat oamenilor (cărora nu este cu putință a-L vedea pe Dumnezeu) Cuvântul întrupat (spre Care nu cutează a căuta – a privi – cetele îngerești), pe Care Îl mărim, noi împreună cu oștile cerești! Sfinte Cuvioase Mărturisitor Procopie, tu dezlegându-te de cinstitul tău trup, stai acum înaintea Treimii Celei neapropiate, dimpreună cu îngerii! Către Aceasta adu-ți aminte de noi, cei care săvârșim pomenirea ta, mărite, și care te cinstim cu dragoste, părintele nostru purtător de Dumnezeu! Născătoare de Dumnezeu – scăparea cea mare și acoperământul sufletelor noastre, ceea ce ești mai desfatată decât cerurile și mai aleasă decât heruvimii – roagă pe Fiul tău pentru robii tăi, Preacurată, ca să ne mântuim toţi de păcate și de primejdii!

Slavă milostivirii Tale celei multe și pogorârii Tale, Doamne, iubitorule de oameni!Slavă smereniei Tale negrăite, Stăpâne!(o alcătuire după cronici străvechi: Lăcașuri Ortodoxe® februarie 2018 – www.lacasuriortodoxe.ro [https://www.lacasuriortodoxe.ro] )