Sfântul Varipsava, Păstrătorul Sângelui lui Hristos

Zi de cinstire aparte: 10 septembrie

   Sfântul Varipsava din Dalmația a primit Cinstitul Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care a curs din coasta Lui, de la un pustnic, și prin el a săvârșit multe vindecări. Din acest motiv, într-o noapte a fost bătut până la moarte, cu bâte, de către necredincioși care doreau să pună preț pe Sângele vindecător și să fie, astfel, vândut. Varipsava, însă, a păstrat Sângele bine ascuns, pentru ca aceia să nu pună mâna pe el. De atunci, Cinstita comoară a Sângelui Învățătorului a fost păstrată de ucenicul Sfântului.

   Sfântul Nicodim Aghiorâtul explică faptul că acest Sânge, aflat în posesia lui Varipsava, nu ar fi fost Sânge provenit direct din Coasta lui Hristos, din momentul când a fost Răstignit, întrucât, conform părerii Sfântului Grigorie Teologul, acest Sânge s-a Înălțat odată cu Hristos. Cel mai probabil, deci, ar fi fost parte din Sângele revărsat din Icoana Învățătorului Hristos, care se afla în Beirut, atunci când niște evrei au înjunghiat Coasta lui Hristos înfățișat în icoană. Acel Sânge, care a fost dus la Constantinopol, era considerat de creștini a fi "Sângele lui Hristos" și săvârșea multe minuni.

   În alte înscrisuri istorice, se arată, de asemenea, că Sfântul Mucenic Varipsava din Dalmația, cinstit în mod aparte în ziua de 10 septembrie, "a fost pustnic și mucenic, păzitorul Sângelui lui Hristos".

   Conform unor surse, un om drept pe nume Iacov, care fusese prezent la Răstignirea Mântuitorului, a strâns Sânge și Apă din Coasta Domnului, într-un "vas" cioplit dintr-un dovleac. Pentru a ascunde obiectul sfânt de oamenii răi, Iacov a umplut vasul, cu untdelemn și, prin conținutul său, s-au săvârșit multe vindecări și minuni.

   După moartea lui Iacov, vasul a ajuns la doi pustnici. Unul dintre ei, înainte de moartea sa, i-a dat vasul lui Varipsava, ori poate că a ajuns la sirienii care mai târziu au luptat în zona Katara Suhrai, în Persia. Înainte de martiriu, care a avut loc în secolul al II-lea, Sfântul Varipsava i-a dat vasul ucenicului său.

   Autorul "Vieții" Sfântului Varipsava publicată în Acta Sanctorum (BHG, nr. 238) a rămas necunoscut.

   Istoria celor care au pierdut Sângele Mântuitorului apare în Mineiul lui Vasile al II-lea (secolul X), care menționează și martiriul Sfântului Varipsava: niște ticăloși, care au auzit despre minunile și vindecările săvârșite prin vasul ascuns ce conținea Sângele lui Hristos, au decis să confiște vasul și să-l folosească pentru a-l vinde și a avea parte de câștig. Atacându-l pe Varipsava în timpul nopții, l-au ucis pe acesta, dar nu au găsit ceea ce căutaseră în vas.

   Istoria „Minunii din Berite” (BHG, nr. 780), la care face trimitere Sfântul Nicodim Aghiorâtul când susține că ar fi fost vorba despre Sângele Învățătorului Hristos scurs din Icoană, este atribuită Sfântului Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei.

   Totuși, conform Martirologiului Roman, această minune avea loc abia în anul 765. Sângele din Icoana Mântuitorului, din Berite, apare mutat la Constantinopol în secolul al X-lea, în timpul domniei împăratului Ioan Țimischis.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.