Sfântul Sfințit Mucenic Evdimoz, Patriarh al Georgiei
Zi de cinstire aparte: 4 octombrie (+1642)
Sfântul Evdimoz (Eudimie) a provenit din familia princiară Diasamițe. Înainte de a fi numit Patriarh în 1632, se știe că a slujit ca Arhiepiscop de Bodbe, între 1617 și 1619. În timpul mandatului său patriarhal, a condus Biserica Ortodoxă Georgiană pe vremea domniei regelui Rostom-Han (1632-1658), un georgian care se convertise la islam.
În estul Georgiei - Kartli și Kaheti - regele Teimuraz I ducea o luptă de decenii împotriva hegemoniei iraniene, în timp ce teritoriile georgiene vestice fuseseră separate politic și ecleziastic de cele din răsărit. Evdimoz era aliat și înrudit cu Teimuraz: nepoata sa, de frate, a fost căsătorită cu fiul și moștenitorul lui Teimuraz, Prințul David.
În 1633, Teimuraz a fost înlăturat din Kartli, de prințul musulman georgian Rostom, care s-a autoproclamat rege și a fost confirmat de șahul Iranului. Teimuraz nu și-a încetat opoziția față de noul regim și a reușit totuși să se mențină în Kaheti, ținutul său natal. După ce l-a asasinat pe regele Luarsab al II-lea din Kartli și l-a alungat pe regele Teimuraz I din Kaheti, șahul persan Abbas I l-a declarat pe Rostom-Han conducător al unui regat unificat Kartli-Kaheti.
Rostom a încercat să fie tolerant în politicile sale și să protejeze credințele și tradițiile atât ale șahului persan, cât și ale poporului georgian: a stabilit un salariu standard pentru clericii georgieni și chiar a construit biserici, dar cu toate acestea, societatea s-a deteriorat rapid. Viciile oamenilor deveniseră ceva obișnuit, iar păcatele precum cele ale Sodomei și Gomorei s-au înmulțit. Națiunea era atât de copleșită de păcat, încât chiar și clerul încetase să se mai comporte într-un mod potrivit rolului său dat de Dumnezeu.
Însă, Păstorul principal al națiunii georgiene nu a cedat declinului moral al turmei sale și a înfruntat această criză, cu credință și curaj. De mai multe ori și-a condus cei mai viteji lideri militari în revoltă împotriva Persiei. Urmând exemplul Patriarhului Evdimoz, mai mulți prinți georgieni s-au răzvrătit împotriva politicilor pro-persane ale lui Rostom-Han și au alungat influența islamică din teritoriile lor.
Patriarhul Evdimoz s-a opus obiceiului islamic de a crește moștenitorii regelui la curtea șahului de la o vârstă fragedă. Nu a fost niciodată prea intimidat de rege, astfel încât îi arăta greșelile și-i zicea cu fiecare ocazie: „Tu ești tatăl natural al musulmanilor, dar tatăl vitreg al creștinilor!”.
Evdimoz a fost Părintele duhovnic al soției lui Rostom-Han, credincioasa regină Mariam Dadiani, fiica lui Manușar Dadiani, prinț de Samegrelo.
Ca urmare a sfintelor nevoințe ale Patriarhului Evdimoz și ale reginei Mariam, sufletul creștin al poporului georgian nu s-a stins complet. Georgienii au construit biserici, au scris literatură duhovnicească și și-au recăpătat treptat conștiința națională. Patriarhul Evdimoz a predicat în toată țara și a elaborat și implementat un plan de readucere pe tron a regelui Teimuraz, care fusese alungat de șahul Abbas.
Firește că Rostom-Han s-a simțit amenințat de puternica influență pe care Patriarhul Evdimoz o avea asupra poporului. În 1642 l-a arestat pe Păstorul principal al poporului georgian și a încercat să-l câștige de partea sa, dar nici dulcegăriile sale prefăcute, nici amenințările lui nu au putut zdrobi voința fermă a omului care Îl iubea pe Hristos și patria sa mai presus de orice.
După arestarea sa, Sfântul Evdimoz l-a criticat și mai aspru pe rege și a chemat poporul să se ridice împotriva lui. În cele din urmă, Rostom-Han a ordonat ca Patriarhul Evdimoz să fie omorât prin strangulare în celula sa de închisoare și, ca o insultă suplimentară, trupul său a fost aruncat de pe Cetatea Nariqala (din Tbilisi) în direcția băilor turcești.
În acea noapte, un grup de creștini a furat trupul Sfântului Sfințit Mucenic Patriarh Evdimoz și l-a îngropat în colțul de nord-vest al Bisericii Ancishati din Tbilisi.
(semnătura Patriarhului Evdimoz)
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.
