Sfântul Petru de Cetinie, Mitropolit al Muntenegrului
Zi de cinstire aparte: 18 octombrie
Sfântul Petru s-a născut la Nieguși, în Muntenegru, la 1 aprilie 1747. A primit tunderea în monahism și a fost hirotonit diacon, pe când avea doar șaptesprezece ani. În anul următor, și-a însoțit unchiul, pe Episcopul Vasile, în Rusia, pentru a studia acolo. Unchiul său a trecut la cele veșnice, la scurt timp după ce a ajuns în Rusia, astfel că Petru a fost nevoit să se întoarcă în Muntenegru.
Tânărul diacon a fost hirotonit preot, iar ulterior a fost ridicat la rang de Arhimandrit. Sfântul Petru l-a ajutat pe Mitropolitul Sava la administrarea Eparhiei, până la moartea acestui Ierarh, survenită în anul 1781. Sfântul Petru părea alegerea firească pentru a-i urma în Scaunul Arhieresc.
În calitate de Mitropolit al Muntenegrului, Sfântul Petru a devenit și conducătorul laic (guvernatorul) al sârbilor muntenegreni. Și-a dedicat restul vieții promovării păcii și unității între grupările aflate în conflict, precum și sprijinirii credincioșilor săi în a depăși certurile mărunte și animozitățile, într-o perioadă dificilă a istoriei locului.
De asemenea, Sfântul Petru și-a apărat poporul împotriva atacurilor inamicilor. S-a opus cu succes armatei lui Napoleon, în Dalmația, și a participat la prima răscoală sârbă împotriva turcilor.
Deși se bucura de o poziție de seamă ca Arhipăstor și guvernator al sârbilor, Sfântul Petru a continuat să trăiască asemenea unui simplu călugăr, într-o chilie mică, ducând o viață ascetică. Postea, se ruga și citea cărți în limbile franceză, italiană și rusă, pentru a-și aprofunda cunoștințele despre doctrina ortodoxă și cultura laică. Deși era aspru cu sine însuși, Sfântul Ierarh dădea dovadă de milostivire față de ceilalți.
SOLII DE PREȚ
“Ne-a învrednicit pe toți Dumnezeu, cu faptul de a trăi puterea rugăciunii, în această perioadă”.
“Sita cerne. Lumea este mică, Dumnezeu este mare. (...) Faptele noastre ne apropie, sau ne îndepărtează de Dumnezeu.”
“Sistemului îi este frică(...) de iubire în mod special, pentru că iubirea lui Dumnezeu este arzătoare”.
“Pe fondul în care Europa cere război - și cine cere război cade din creștinătate - doar un Președinte și un Guvern plin de discernământ, cucernic, cu mare chibzuință, iubitor de pace, iubitor de popor și iubitor de Hristos, mai poate salva națiunea”.
Numai că... “nici Moise nu și a salvat poporul, fără poporul lângă el. Nici David nu și-a salvat poporul, fără oastea lui lângă el”. (Dl. Călin Georgescu - interviu VIDEO acordat presei laice în urmă cu o zi)
Sfântul Petru a contribuit la bunăstarea țării sale, prin faptele sale bune. Ca Episcop, a promovat dragostea și pacea. În calitate de guvernator, nu a condamnat niciodată vreun infractor la moarte.
Sfântul Petru, Mitropolit și guvernator al Cetiniei și al întregului Muntenegru, a trecut la Domnul în data de 18 octombrie 1830. I-a succedat nepotul său, Episcopul Petru al II-lea (Niegoș).
Sfintele și plinele de har moaște ale Sfântului Petru au fost descoperite în anul 1834. Ele au fost aflate neputrezite și izvorând mir, odihnindu-se și astăzi în Mânăstirea din Cetinie. Este cinstit ca un puternic mijlocitor pentru poporul său și pentru întreaga Biserică.
Ultimele cuvinte ale Sfântului Petru de Cetinie (Milorad Medakovici, "Istoria Muntenegrului", Zemun, 1850):
Nu am nimic de ascuns, cu cât ce se apropie ceasul din urmă și mă pregătesc să părăsesc această lume.
Vă îndemn să trăiți în bună înțelegere, dragi cavaleri și eroi cinstiți!
Transmiteți salutările mele fraților muntenegreni și spuneți-le că, deși Conducătorul lor a trecut în veșnicie, singura și ultima sa dorință a fost ca frații săi muntenegreni liberi să-și apere libertatea moștenită, în pace și iubire frățească, și să nu uite că sunt muntenegreni și eroi liberi.
În această țară pătimitoare și greu încercată, dar liberă, mi-am trăit tinerețea neputincioasă și bătrânețea căruntă. Voia lui Dumnezeu este ca voi să trăiți veșnic, dar nu uitați cuvintele mele.
Rămas-bun, munți liberi; fie ca slava voastră să nu pălească niciodată! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi și întregul neam sârbesc!
Duceți-mă în încăperea mea, ca să-mi pot încredința sufletul Proniei celei de Sus.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2026.
