Sfântul Nou Mucenic Teodor al Bizanțului

Zi de cinstire aparte: 17 februarie (+1795)

Sfântul nou Mucenic Teodor s-a născut din părinți evlavioși, în Neochorion, lângă Constantinopol, în anul 1774. A lucrat în palatul sultanului, unde s-a convertit la islam.

Când a izbucnit o ciumă în Constantinopol, el și-a dat, însă, seama de gravitatea păcatului său și s-a întors la creștinism. A mers la Chios și apoi la Mitilene, unde L-a mărturisit pe Hristos, în fața autorităților musulmane. A fost închis, chinuit, apoi spânzurat, de turci, în anul 1795.

   Sfântul Ieromonah Macarie din Simonopetra, istorisește mai multe despre Sfântul Nou Mucenic Teodor al Bizanțului:

Sfântul Teodor s-a născut în anul 1774, într-un sat de lângă Constantinopol. A fost ucenic al unui pictor creștin angajat la palatul sultanului Selim (1788-1807); dar, în ciuda unei educații evlavioase, deși atent la Sfintele Scripturi și la rugăciune, atracția plăcerilor și luxul Curții l-au determinat să adere la islam. După ce a dus, timp de trei ani, o viață mondenă și frivolă, apariția îngrozitoare a ciumei care lovea toate rândurile societății, inclusiv anturajul sultanului, l-a făcut pe Sfântul Teodor să realizeze deșertăciunea plăcerilor lumești. 

 

Revenindu-și, a fugit din palat, deghizat, și s-a împăcat cu Biserica, prin ungerea cu Sfântul Mir. Apoi, a luat corabia spre Chios, unde a petrecut ceva timp sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc, renumitul îndrumător al noilor mucenici, Sfântul Macarie al Corintului (17 aprilie).

 

Mărturisirea repetată, împărtășirea cu Sfintele Taine și citirea faptelor noilor Mucenici precum Sfântul Polidor (13 septembrie), l-au condus la hotărârea fermă ca și el să-și pecetluiască pocăința, prin vărsarea de sânge pentru Domnul. După o luptă anevoioasă, a depășit ispita de a abandona această hotărâre sfântă și a plecat pe Insula Mitilene, însoțit de un frate zelos care îl ajutase deja pe Sfântul Polidor.

 

În joia din prima săptămână a Postului Mare, s-a prezentat îmbrăcat în musulman în fața judecătorului. Mărturisindu-și cu îndrăzneală convertirea, și-a smuls turbanul verde și l-a călcat în picioare. Judecătorul l-a luat drept nebun și l-a închis în lanțuri, dându-le temnicerilor voie să-l bată și să-l insulte după bunul plac.

 

A doua zi, după o a doua apariție în instanță, a fost dus înapoi în închisoare și bătut cu 300 de lovituri. Ușa celulei a fost lăsată deschisă, pentru oricine voia să intre și să-l bată. O bandă de aproximativ cincisprezece musulmani a năvălit, astfel, asupra Sfântului MUcenic, care a îndurat loviturile lor, fără să se plângă, spunând doar cu o voce stinsă: "Sunt creștin!". După aceea, l-au chinuit și mai tare, iar în timp ce striga cu voce tare după ajutor de sus, îl loveau peste gură și-l băteau, lăsându-l pe jumătate mort.

 

Un tânăr creștin pe nume Gheorghe, un cititor atras de faptele Sfinților Mucenici, s-a închis și el pentru a lua seama la încercările Sfântului Teodor. A rămas lângă Sfânt, sărutându-i picioarele și încurajându-l, în timp ce turcii îl interogau și-l supuneau la diferite chinuri.

 

Când sentința de moarte a fost în cele din urmă pronunțată, călăii i-au smuls lanțurile, cu violență, și l-au bătut inclusiv pe drumul către locul execuției. După ce L-a mărturisit pe Hristos pentru ultima dată, a fost spânzurat, dar frânghia s-a rupt și a căzut la pământ, rănindu-și picioarele. A fost spânzurat din nou și abia astfel a primit mult dorita cunună a muceniciei.

 

Timp de trei zile, creștinii s-au grăbit către acolo, din toate părțile, să ia bucăți din tunica lui, înmuiate în scumpul său sânge care continua să izvorască din rănile sale, iar mulți au fost vindecați din bolile lor.

 

Sfântul Teodor a fost înmormântat cu cinste și este venerat ca unul dintre Sfinții protectori ai Insulei Mitilene.

Rugăciunea Sfântului Teodor
Pe când se pregătea pentru martiriul său, un călugăr apropiat al Sfântului Teodor, din Chios, nota următoarea rugăciune a acestuia:

"Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletului meu mizerabil, nu Te scârbi de mine păcătosul, ci întărește-mi inima slăbită și împietrită și încălzește-o în dorirea ei după martiriul Tău.

 

Te-am lepădat Pe Tine, Creatorul și Binefăcătorul meu, fără să fiu forțat de nimeni și am devenit slujitor al diavolului ticălos și jucăria demonilor și m-am trezit sub conducerea lor și supus voinței lor.

 

Acum, ajutat de harul Tău și de răbdarea Ta fără de seamăn, care m-au făcut să scap din cursele lor, ajută-mă pe mine, care sunt o creatură mizerabilă și vrednică de plâns, nedemnă de chemarea creștină ortodoxă, să Te mărturisesc înaintea mai-marilor și tiranilor.

 

Așa, Doamne al meu, așa Cel Ce ești Singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu Te scârbi și nu Te întoarce de la robul Tău, ci primește-mă în corul Mucenicilor Tăi și mă găsește vrednic de a câștiga iertarea lor. Amin".

După martiriul Sfântului Teodor, creștinii l-au îngropat în zona de sud a Bisericii Panaghia Hrisomallusas. În anul 1798, sfintele moaște au fost mutate într-o criptă din Catedrala Mitropolitană din Mitilene. Această mutare este pomenită pe 30 aprilie.

În A Patra Duminică de după Paști, Biserica amintește, de asemenea, scăparea minunată a Mitilenei, de ciuma din anul 1832.

Astăzi, la câteva blocuri de portul din orașul Mitilene, se află sfintele moaște ale Sfântului Teodor al Bizanțului. În ziua sărbătoririi sale, 17 februarie, creștinii ortodocși îi cinstesc amintirea, cu flori și felinare puternic luminoase în clopotnița bisericii.

În 1888, însă, când regiunile nou aflate sub Pașă au fost întrebate ce comemorează creștinii și au răspuns ca este cinstit Sfântul Teodor, Pașa s-a supărat și le-a interzis să mai arate venerare publică față de Mucenic. În dimineața următoare, Pașa a fost găsit mort, iar toată lumea, atât creștinii, cât și musulmanii, a înțeles că aceasta fusese de la Dumnezeu, o pedeapsă pentru interzicerea impusă sărbătoririi.

Catedrala Mitropolitană (noua Catedrală) și Biserica Sfinților Teodor (vechea Catedrală) se află la doar câteva străzi distanță de malul mării, în orașul Mitilene. Catedrala Mitropolitană adăpostește o parte din sfintele moaște ale Sfântului Teodor și este deschisă zilnic.

Vechea Catedrală se găsește la un bloc distanță și, deși este închinată oficial zilei Bunei Vestiri, localnicii o numesc "Agioi Theodori", după Sfinții Teodor Stratilat, Teodor Tiron și Teodor din Bizanț.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.