Sfântul Ciprian de Ustiug

Zi de cinstire aparte: 29 septembrie (+1276)

   Sfântul Ciprian de Ustiug a fost un bogat moșier, dar abătându-se de la deșertăciunile acestei lumi a primit schima îngerească, după care a purtat numele Ciprian, în Mânăstirea "Preasfânta Treime" din Gledeno.

   Locuitorii noului oraș Ustiug l-au rugat pe Sfântul Ciprian să construiască o mânăstire undeva în apropierea orașului. Sfântul Ciprian a călătorit prin oraș și a luat seama la toate lucrurile dimprejur, apoi a ales unul lângă lacurile puțin adânci de la cascadele Ostroj și a început să construiască o chilie.

   Până în anul 1212, pornise lucrările la mânăstirea în cinstea Intrării în Templu a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și la o biserică în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail. Locuitorii Ustiug-ului, văzând evlavia Sfântului ascet, i-au adus toate cele de trebuință pentru construirea mânăstirii, iar mulți au început să urmeze calea ascezei împreună cu Sfântul Ciprian, care i-a primit pe toți cu bucurie și cu dragoste.

   Sfânta mânăstire a sporit și, conform relatării din Cronica Ustiugului, Sfântul Ciprian „a fost ales conducător al sfintei mânăstiri și păstor al turmei lui Hristos”, dar din smerenie nu a acceptat slujirea preoțească.

   Lângă patul său se afla o piatră, dovadă a nevoințelor ascetice ale călugărului. În timpul rugăciunilor sale din timpul nopții, ascetul o ținea în mâini pentru a rămâne în stare de priveghere și a fi neîncetat în rugăciune.

   Sfântul Ciprian s-a mutat la Domnul pe 29 septembrie 1276 și a fost înmormântat în mânăstirea pe care a întemeiat-o. Ulterior, la mormântul său, a fost construită o biserică în cinstea Sărbătorii Înjumătățirii Rusaliilor. Mormântul său se află în interiorul bisericii, în spatele corului din stânga, lângă zid, iar deasupra lui se află o piatră cu înscris încă vizibil.

   În 1621, unul dintre frații de mânăstire, întorcându-se de la Verhoturie, din Mânăstirea Pișcorschi, a mâncat fără să știe rădăcina unei plante care i se dăduse sub formă de medicament și s-a îmbolnăvit atât de tare de stomac încât, abia mai fiind în viață, nici nu se mai putea întoarce la mânăstirea sa. Acolo a zăcut bolnav timp de un an, a încercat diverse medicamente și, fără niciun rezultat, s-a îndreptat cu rugăciune fierbinte către Sfântul Ciprian, promițându-i să slujească în paraclisul unde se află mormântul său și să pună o nouă piatră deasupra mormântului. După ce s-a încheiat de cântat Slujba Parastasului și a fost pusă noua piatră, Ioan cel bolnav s-a însănătoșit ca și cum nu ar fi fost niciodată bolnav.

   Din înregistrările istorice amintim că Marele Ustiug avea o mare semnificație istorică și a fost unul dintre orașele importante din nordul Rusiei. A păstrat până astăzi o parte din structura urbană trecută și multe dintre monumentele arhitecturale. Și-a pierdut, însă, rolul principal de odinioară și este recunoscut mai ales pentru turism.

   Orașul Ustiug apare menționat pentru prima dată într-o cronică din 1207, exact din vremea Sfântului Ciprian. În anul 1212, cronicile amintesc că a fost întemeiată Mânăstirea Sfântul Arhanghel Mihail. Aceasta făcea parte din Principatul Vladimir-Suzdal (spre deosebire de ținuturile vecine, în special Totma, colonizate de Novgorod). Marele Ustiug devenea singurul obstacol în calea comerțului Novgorodului cu nordul, deoarece Suhona și Dvina de Nord erau principalele căi navigabile ce legau Novgorodul de Marea Albă. Conflictele dintre Novgorod și Ustiug au devenit regulate, în special pe parcursul întregului secol al XIV-lea.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna martie 2026.