Sfântul Chieran de Clonmacnaz

Zi de cinstire aparte: 9 septembrie

   Sfântul, care a fost descris ca o candelă care strălucea cu lumina cunoașterii, s-a născut în anul 512 și a crescut în Connacht, Irlanda. Tatăl său era constructor de căruțe. Sfântul a fost unul dintre cei opt copii ai familiei, dintre care cel puțin doi au îmbrățișat viața monahală.

   Chieran avea o afinitate specială pentru animale și chiar crescuse o vulpe. Sfântul a plecat de acasă încă de mic, mânând o vacă înaintea lui pentru a se întreține. A mers să afle învățătură de la Sfântul Finian de Clonard (12 decembrie) și a devenit unul dintre așa-numiții Doisprezece Apostoli ai Irlandei. Între aceștia s-au numărat și Sfântul Columb de Iona (9 iunie), Ninid (Nini) de Lough Erne (16 ianuarie) și Sfântul Brendan Călătorul (16 mai).

   În Biserică s-a păstrat o mărturisire conform căreia, într-o zi, ucenicii cercetau Evanghelia după Matei, iar Sfântul Nini a mers la clasă fără să aibă Cartea la el. El l-a rugat pe Chieran să i-o împrumute, lucru pe care l-a și făcut. Așa că, atunci când Finian i-a luat la ascultat pe membrii clasei, Chieran nu apucase să știe decât prima jumătate a Evangheliei. Ceilalți ucenici au râs și l-au numit „Chieran, jumătate de Matei”. Sfântul Finian a făcut liniște și a zis: „Nu Chieran - jumătate din Matei, ci Chieran - jumătate din Irlanda, căci el va avea jumătate din ținut, iar noi ceilalți vom avea, împreună, cealaltă jumătate”.

   După ce a petrecut ceva timp în Clonard, Chieran a vizitat alte mânăstiri, între care și pe cea a Sfântului Enda (21 martie) de pe Aran, unde a fost hirotonit preot. A plecat de acolo, în urma unei arătări minunate pe care Sfântul Enda i-a și interpretat-o. Apoi, a mers la Insula Scattery pentru a studia sub îndrumarea Sfântului Senan (8 martie). 

   Mai târziu, s-a dus să-i viziteze pe frații săi, Luceail și Odran, care aveau o fundație proprie, într-un loc numit Isel. Milostivirea lui Chieran era atât de mare, încât frații săi l-au rugat să plece. Ei i-au spus: „Frate, lasă-ne, căci nu putem locui în același loc cu tine și să-i hrănim și să ne îngrijim de frații noștri, pentru Dumnezeu, din cauza generozității tale nemărginite”.

   Sfântul Chieran i-a părăsit și a pornit la drum, cu cărțile sale într-o geantă. Pe drum, a întâlnit un cerb și i-a pus geanta în spate. A urmat animalul, până a ajuns la Lough Ree, vizavi de Insula Hare, unde a întemeiat o mânăstire. Lăsându-l pe fratele său Donan (7 ianuarie) ca stareț, a mers să viețuiască în pustie.

    Figurile din scena de mai sus îi reprezintă pe Sfântul Chieran și Diarmait al lui Cerbaill întemeind Clomacnaz: „Apoi Chieran a înfipt primul țăruș, iar Diarmait, fiul lui Cerbaill, era alături de el. Chiaran i-a spus lui Diarmait când a pus țărușul: «O, războinicule, mâna ta să fie peste mâna mea și vei fi mai mare peste cei din Irlanda»”.

   Împreună cu alți nouă tovarăși, Sfântul Chieran a întemeiat o altă mânăstire la Clomacnaz, pe malurile râului Shannon. Când a fost foamete în țară, a împărțit fără ezitare oamenilor înfometați toată mâncarea pe care mânăstirea o avea ca rezervă, încrezându-se în grija lui Dumnezeu pentru supraviețuirea călugărilor.

   Ulterior, s-a îmbolnăvit și a plecat la Domnul, la vârsta de treizeci și trei de ani, în anul 549.

   Când Mânăstirea Clonmacnaz împlinea o mie de ani, ea a fost suprimată de Henric al VIII-lea. Sfântul lăcaș a fost distrus de armatele Reformei, în 1552, în timpul Dizolvării Mânăstirilor, dar ruinele sunt încă foarte impresionante. 

   Există o catedrală, alte șapte biserici, trei cruci înalte și două rămășițe de turnuri, rotunde. Cincizeci de regi au fost îngropați aici, alături de stareții și călugării mânăstirii.

widget imagine. Apăsați Enter pentru a scrie după widget sau Shift+Enter pentru a scrie înaintea acestuia

Toiagul Sfântului Chieran a supraviețuit până în zilele noastre și este păstrat la Muzeul Național al Irlandei.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.