Sfânta Cuvioasă Casiani Imnografa

Zi de cinstire aparte: 7 septembrie

   Sfânta Cuvioasă Casiani (Casiana) a refuzat onorurile și slava împărătească, refuzând să-i fie soție Împăratului Teofil. 
 

   Retrăgându-se în nevoințe ascetice, în propria mănăstire pe care a întemeiat-o în Cetatea Reginei, care se numea „Casias”, și-a petrecut viața în post, privegheri și rugăciuni neobosite. 
 

   Ocupându-se cu alcătuirea de imnuri dumnezeiești inspirate, a fost numită melod și imnografă a Bisericii. 
 

   Plecând din Orașul Reginei, împreună cu o altă călugăriță, a mers în Sicilia, iar de acolo a mers în Creta, apoi la Kasos, unde a trăit în asceză, pe insulă, într-o peșteră cunoscută sub numele de „Grias”. În acel loc a adormit întru somnul cuvioșilor și a fost înmormântată, de cei cuvioși, în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în satul cunoscut sub numele de „Empurgio”, în racla în care sfintele sale moaște s-au s-a păstrat până astăzi.

   Prin sfintele sale mijlociri, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

   În alte scrieri istorice, o găsim, de asemenea, pe Sfânta Casiani (Casiana), amintită drept o "bine-cunoscută poetă bizantină, care a trăit în timpul domniei împăratului Teofil (829 – 842)".

   Datele care însoțesc actele istorice amintesc că a fost tunsă în monahism, în jurul anului 820, și a întemeiat o mânăstire pe Xerolofos - una dintre cele șapte coline ale Constantinopolului. 

   Acolo (conform călugărului Gheorghe Păcătosul) a dus „o viață ascetică și filozofică” plăcută lui Dumnezeu. A fost o egumeniță energică, ce nu doar că a rânduit viața mânăstirii, ci a găsit chiar și timp să-și urmeze înclinațiile literare. 

   A îmbinat talentul de poetă, cu cel de teolog și de muzician, scriind imnuri și compunând melodii pentru acestea. Cântate inițial de călugărițele sale, multe dintre compozițiile Sfintei au rămas valoroase peste veacuri. Cel puțin douăzeci și trei dintre imnurile sale au fost ulterior incluse în cărțile liturgice ale Bisericii.

   Unul dintre cele mai faimoase imnuri ale Sfintei Casiani este cântat la vremea Utreniei, în Miercurea Mare, având ca temă femeia care căzuse în multe păcate, bazat pe Sfânta Evanghelie a Sfântului Luca (7: 36-50).

   Un alt imn al Sfintei Casiana este cântat în cadrul Canonului Utreniei la Sâmbăta Mare și se repetă la Slujba de la Miezul Nopții, la Sfintele Paști.

   Sfânta Casiani nu este menționată în Sinaxare, totuși locuitorii din Kasos, dată fiind și asemănarea numelui ei cu cel al insulei lor, cinstesc ca zi de sărbătoare data de 7 septembrie. O slujbă bisericească specială a fost compusă în cinstea sa și a fost publicată la Alexandria, în 1889, de tipografia „Reorganizată).

   Este ciudat, însă, că această slujbă a fost atribuită Patriarhului Sofronie al Alexandriei, care, la rândul său, a dat-o Mitropolitului Gherman al Tebei spre tipărire (la 1 septembrie 1889). Astfel, canonizarea Sfintei Casiani de către Biserica din Alexandria a fost cumva oficializată, așa cum doreau locuitorii din Kasos.

   Timp de secole, numele Sfintei Casiana a apărut în șirul listelor poeților bizantini. Prima listă cunoscută a fost întocmită de Nichifor Calist Xantopulos, în prima jumătate a secolului al XIV-lea.

   Sfânta Casiana este înfățișată printre sfinții asceți și alți monahi, în Icoana Triumfului Ortodoxiei, din Prima Duminică a Postului Mare.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna august 2025.