Mutarea Sfintelor Moaște ale Sfântului și Dreptului Simeon de Verhoturie

Zi de cinstire aparte: 12 septembrie

   Sfântul Simeon de Verhoturie s-a născut într-o familie nobilă de boieri din partea europeană a Rusiei. După moartea părinților săi, în Timpurile Tulburi (o perioadă din istoria Rusiei care a cuprins anii dintre moartea Țarului Rusiei Fiodor I, ultimul reprezentant al dinastiei domnitoare Rurik, și momentul fondării Dinastiei Romanov din 1613), Sfântul Simeon s-a mutat în Munții Ural și s-a stabilit în orașul Verhoturie. 

   În 1620, s-a mutat în satul Merkușino (la aproximativ 53 de kilometri de Verhoturie), unde și-a petrecut cea mai mare parte a restului vieții, ascunzându-și originea și trăind ca un simplu cerșetor. Umbla prin sate și a cusut gratuit paltoane și alte haine, în principal pentru săraci. În timp ce făcea acest lucru, omitea în mod deliberat să coasă complet ceva, pentru a nu fi plătit, motiv pentru care îndura abuzuri din partea clienților săi.

   Ascetul a rătăcit mult, dar cel mai adesea a locuit într-un cimitir al satului Merkușinsk, nu departe de orașul Verhoturie (la periferia orașului Perm). Sfântul Simeon iubea natura din Ural și, în timp ce contempla cu bucurie frumusețea ei maiestuoasă, își înălța privirea gânditoare către Creatorul lumii. În timpul liber, Sfântului îi plăcea să pescuiască în liniștea singurătății. Acest lucru îi amintea de Ucenicii lui Hristos, a căror lucrare a continuat-o, îndrumând localnicii la adevărata credință. Conversațiile sale erau sămânță de har, din care treptat au crescut roadele abundente ale Duhului, în Ural și în Siberia, unde Sfântul este venerat în mod special.

   Sfântul Simeon de Verhoturie s-a mutat la Domnul în 1642, când avea 35 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din Merkușinsk, lângă Biserica Sfântului Arhanghel Mihail.

   În 1692, racla Sfântului Simeon s-a ridicat în mod minunat din mormântul său, astfel încât sfintele sale moaște au ieșit la iveală. Localnicii au considerat acest lucru un semn de sfințenie, dar nu-și puteau aminti numele său. 

   Mai apoi, au apărut noi cazuri de vindecări minunate, aparent legate de Sfântul Simeon, în principal vindecarea de boli de piele, cu pământ din mormântul Sfântului. În 1693, eparhul siberian a trimis un funcționar pe nume Matei să cerceteze relatările despre minuni. După ce l-a contactat pe Mitropolitul Ignatie (de Rimski-Korsakov), acesta a fost însărcinat să construiască un mic acoperiș simbolic - un „golubeț” - deasupra mormântului Sfântului Simeon.

   Pe 18 decembrie 1694, la cererea Mitropolitului, o examinare a sfintelor moaște ale Sfântului Simeon și a cazurilor de vindecare a fost condusă de starețul Isaac al Mânăstirii Dalmate și de alți funcționari. Merkușino a fost vizitat de Mitropolit o zi mai târziu, dar după ce l-a ascultat pe Isaac, care a spus că „un trup întreg a fost găsit în dumbravă, cu excepția degetelor în descompunere de la o mână și a hainei și, potrivit martorilor, trupul mirosea plăcut”, Ignatie s-a arătat sceptic.
 

   Hagiografia povestește cum, după ce Mitropolitul a suferit o rană la ochi, a considerat-o o judecată asupra scepticismului său și a examinat el însuși sfintele moaște. În racla care fusese scoasă din mormânt, s-au găsit rămășițe de oase, acoperite strâns cu carne, și haine putrede. Ignatie le-a declarat neputrezite și, conform hagiografiei, a avut parte de o arătare în vis despre numele Sfântului, în care i s-a poruncit să fie numit Sfântul și Dreptul Simeon.

   Pe 30 decembrie 1694, Ignatie a vizitat din nou Merkușino, unde a examinat sfintele moaște, pentru a doua oară. Le-a mutat într-o biserică, a acoperit racla cu acoperământ de mătase și a ordonat să se colecteze informații despre viața Sfântului. După aceea, a scris Hagiografia și Acatistul Sfântului Simeon.

   Pe 12 septembrie 1704, cu binecuvântarea Mitropolitului Filotei de Tobolsk, sfintele moaște ale Sfântului Simeon au fost mutate de la Biserica Sfântului Arhanghel Mihail, la Mânăstirea Verhoturie închinată Sfântului Nicolae.

   Sfântul Simeon a făcut multe minuni după mutarea sa la Domnul. El le apărea frecvent bolnavilor în vis și îi vindeca, iar pe cei căzuți în boala beției i-a adus în fire. O particularitate a aparițiilor Sfântului era aceea că, odată cu vindecarea neputințelor trupești, el oferea și îndrumare sufletească.

   Pomenirea specială a Sfântului Simeon de Verhoturie este sărbătorită pe 18 decembrie, în ziua preaslăvirii sale (1694).

   Fapt interesant: potrivit cunoscutului Grigorie Rasputin, Sfântul Simeon l-a vindecat de insomnia chinuitoare, după ce a vizitat mânăstirea unde se aflau sfintele sale moaște. Acest eveniment l-a inspirat să pornească într-un pelerinaj și să-și dedice viața lui Dumnezeu. Când i-a vizitat pe Țarul Nicolae al II-lea și familia acestuia, Țarul scria în jurnalul său: „La 6:15, a venit Grigorie. A adus o Icoană a Sfântului Simeon de Verhoturie, i-a văzut pe copii și a stat de vorbă cu noi până la 7:15”.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.