Icoana Mahairiotisa (A Cuțitului) a Maicii Domnului

Zi de cinstire aparte: 18 octombrie

Icoana Mahairiotisa este o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată la Sfânta Mănăstire Mahaira din Cipru. Această Icoană este legată istoric și duhovnicește de mânăstire, care își trage numele, la rândul ei, din cel al Icoanei.

Se crede că această Icoană este una dintre cele 70 de Icoane ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pictate de Sfântul Luca; la vremea respectivă, ea se afla deasupra raclei (Soros) ce adăpostea Veșmântul și Brâul Maicii Domnului în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne (a se vedea 2 iulie și 31 august). Această ipoteză este susținută de inscripția „Hagiosoritissa” de pe Icoană, care a fost ulterior schimbată în „Mahairiotissa”, nume provenit din cuvântul grecesc „cuțit” (*mahairi*).

Conform istoriei, un nevoitor a adus Icoana Hagiosoritissa din Constantinopol în Cipru, în timpul perioadei iconoclaste (716–843) și s-a așezat într-o peșteră, pe locul unde se află astăzi mânăstirea. După trecerea la Domnul a nevoitorului, Icoana a fost uitată, iar intrarea în peșteră a rămas blocată până în secolul al XII-lea, când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu le-a dăruit un cuțit Sfinților nevoitori Neofit și Ignatie (prăznuiți la 13 decembrie), pentru a putea tăia mărăcinișul și a găsi Icoana. După adormirea întru Domnul a Sfântului Neofit, un alt călugăr în vârstă, Părintele Procopie, i s-a alăturat lui Ignatie.

Întrucât obștea a crescut numeric, cei doi Părinți au decis să ridice o mănăstire condusă după rânduiala de obște (de viețuire în comun), specifică marilor centre monahale ale vremii. Sfânta Mănăstire Împărătească și Stavropighială „Panagia Mahairotisa” este situată la extremitatea estică a masivului muntos Troodos, în apropierea vârfului Kionia, la o altitudine de 870 de metri. Este construită pe o frumoasă creastă de munte acoperită de pini, care coboară până la torentul Pediaios. Este numită „basilică”, deoarece a fost ridicată cu sprijin împărătesc, și „stavropighie”, întrucât Patriarhul a așezat o cruce sub piatra de temelie.

Cei doi călugări au beneficiat de sprijinul financiar al împăratului din Constantinopol din acea vreme, Manuel Comnenul (1143-1180), ridicând inițial un mic paraclis și câteva chilii. Mănăstirile Mahairas, Kykkos și Sfântul Neofit au dobândit privilegii speciale încă din vremea împăraților romani. Din acest motiv, ele sunt mănăstiri imperiale și stavropighiale, fapt care le conferă autonomie față de Arhiepiscopia Ciprului.

Printr-o dispoziție scrisă, Sfântul Ignatie l-a desemnat succesor pe Sfântul Nil, care a devenit primul stareț întronizat al mănăstirii de obște (chinovie). În anul 1201, Sfântul Nil a redactat o rânduială pentru guvernarea vieții monahale și a asigurarea bunei funcționări a mănăstirii. Acest document s-a păstrat până astăzi și constituie sursa tuturor informațiilor pe care le deținem despre întemeierea mănăstirii.

În 1209, Sfântul Nil a fost ales Episcop de Tamasos, lăsându-l succesor pe Ioachim. Este foarte probabil ca Ignatie să fi devenit Arhiepiscop al Ciprului, în perioada 1215–1221. În calitate de Episcop de Tamasos, el a confirmat rânduiala pe care o scrisese ca stareț și a întemeiat o mănăstire de maici închinată Maicii Domnului, pe care a numit-o Vlahernitissa. Mănăstirea Maicii Domnului Mahairas a primit, ulterior, danii din partea altor doi împărați romani: împăratul Isaac al II-lea Angelos a oferit fonduri bănești și terenuri în Nicosia, iar împăratul Alexie al III-lea Angelos a donat 24 de șerbi.

Sărbătoarea specială în cinstea Icoanei Mahairiotisa se săvârșește pe 18 octombrie, ziua de prăznuire a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, cel care, potrivit Tradiției, a pictat această Icoană. Ea este păstrată în catedrala Mânăstirii Mahaira. Icoana este cinstită și pe 21 noiembrie, la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului.

Mănăstirea Mahairas ocupă locul al doilea ca renume în Cipru, după Mânăstirea Kykkos.

Icoana Mahairas a Maicii Domnului este făcătoare de minuni, fiind cunoscută în Cipru pentru numeroasele minuni săvârșite, renumită în mod special pentru vindecarea rănilor.

Conform istoricilor, Mânăstirea a fost vizitată în anul 1337 de Alix d'Ibelin, soția regelui lusignan Henric al IV-lea. Ea nu a arătat niciun respect față de călugări sau față de credința ortodoxă și a ignorat rugămințile acestora de a nu intra în mănăstire, loc supus rânduielii *avaton* (interdicție de acces pentru femei). Imediat ce a pătruns în sfântul lăcaș, a fost lovită de o forță nevăzută (atribuită Maicii Domnului din Mahairas) și a rămas mută timp de trei ani.

Mănăstirea Panagia Mahairas a jucat un rol important în luptele purtate de poporul grec. Din această mănăstire au provenit personalități marcante, precum Arhiepiscopul și Mucenicul local Ciprian și călugărul revoluționar Ioanichie; totodată, în timpul luptei armate împotriva britanicilor (1955-1959), mănăstirea a servit drept refugiu pentru eroul Grigorie Afxentiu, iar astăzi găzduiește un mic muzeu cu obiectele personale ale acestuia.

În anul 1530, un incendiu puternic a distrus complet mănăstirea, însă Icoana a fost salvată. În perioada administrației britanice, în 1892, mănăstirea a ars din nou în întregime, dar Icoana Mahairiotissa a Maicii Domnului a supraviețuit și de această dată. De asemenea, au fost salvate Icoanele de pe iconostas și cele mai importante relicve istorice aflate în biblioteca mănăstirii. Mănăstirea a fost reconstruită, în anul 1905.

Astăzi, mănăstirea numără 25 de călugări extrem de activi și smeriți. Aceștia se întrețin în principal din agricultură și din donațiile credincioșilor.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2026.