Icoana Kaplunovka a Maicii Domnului
Zi de cinstire aparte: 11 septembrie (1689)
La sfârșitul secolului al XVII-lea, la 20 de kilometri de orașul Ahtirka, în provincia Harkov, în satul Kaplunovka, pe râul Huhra, trăia un preot evlavios, Părintele Ioan Umanov. În ziua de 11 septembrie 1689, avea să primească o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului…
Pe 8 septembrie, la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a văzut în vis un Bătrân care i-a spus că în trei zile vor veni la el trei iconari: unul de șaptezeci de ani, altul de optzeci de ani și al treilea de nouăzeci de ani. Bătrânul i-a poruncit Părintelui Ioan să ia un teanc de icoane de la cel mai bătrân dintre cei trei, apoi să i le returneze pe primele șapte și să o păstreze pe a opta, care va fi o copie a Icoanei din Kazan (8 iulie). În schimb, i-a promis preotului că se va învrednici de milă și har de la Maica Domnului.
După acest vis, Părintele Ioan a postit și a săvârșit Sfânta Liturghie, trei zile la rând. În cea de-a treia zi, pe când se întorcea acasă de la biserică, a văzut trei iconari bătrâni venind către el. I-a invitat la sine acasă și i-a primit cu mare drag, apoi cel mai în vârstă iconar a scos mai multe icoane din sac, iar a opta, așa cum îi fusese prezis în vis, era o copie a Icoanei din Kazan. Iconarii au vrut să-i dea Icoana gratuit, dar au fost de acord să primească 15 copeici pentru ea. După aceea, și-au continuat drumul.
Părintele Umanov a așezat Icoana în camera sa și a ținut o lumânare aprinsă în fața ei, zi și noapte. În ajunul celei de-a treia Duminici, a văzut în vis o Fecioară de o frumusețe nemaîntâlnită, care i-a atins mâna și i-a spus: „Preotule Ioane, nu mă ține în casa ta, ci du-mă la biserica mea.”
Biserica din Kaplunovka era închinată Nașterii Maicii Domnului. Când Părintele Ioan s-a trezit, chilia sa era luminată de o strălucire puternică. Apropiindu-se de Icoană, a observat că, din ochii Maicii Domnului, lacrimi curgeau pe masă. Imediat, a chemat câțiva enoriași de încredere și le-a istorisit despre Icoană și despre întâmplările din noaptea precedentă. După ce a săvârșit o Slujbă a Paraclisului, Icoana a fost mutată cu cinste în biserică, unde a devenit renumită pentru minunile sale. Icoana a început să fie numită Kaplunovskaia, de la numele satului.
O femeie pe nume Parascheva, care era posedată de duhuri necurate, a auzit despre aceste minuni și, cu credință, a alergat la biserică și l-a rugat pe preot să săvârșească un Paraclis pentru sănătatea ei, în fața Icoanei Maicii Domnului, și astfel a scăpat de puterea celui rău. Văzând că și-a venit în fire, Le-a mulțumit lui Dumnezeu și Mijlocitoarei sale, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Părintele Ioan a slujit în sat mult timp după aceste evenimente și a fost mângâiat de slava mereu crescândă a Icoanei. De asemenea, a avut bucuria de a vedea cinstirea la nivelul întregii țări, pe care Icoana a primit-o în timpul războiului lui Carol al XII-lea cu Petru cel Mare.
Când regele suedez Carol al XII-lea a invadat Mica Rusie (Ucraina de astăzi), cu trupele sale, Petru a cerut ajutor ceresc, deoarece urma să-l înfrunte. L-a chemat pe Părintele Ioan, la Harkov, cu Icoana Kaplunovka, pe care a păstrat-o în armată. Între timp, Carol și Ivan Mazepa au ajuns la Kaplunovka și au rămas acolo să se odihnească, ocupând casa Părintelui Ioan.
Mai mulți dintre soldați au vrut să dea foc bisericii, dar lemnele pe care le-au îngrămădit în jurul lăcașului nu s-au aprins. Carol a văzut toate acestea de la fereastră și i-a cerut lui Mazepa o explicație despre motivul pentru care soldații nu au putut incendia biserica. Mazepa a spus că probabil era păzită de Maica Domnului, deoarece Icoana ei făcătoare de minuni se afla acolo. Atunci, regele suedez a ordonat să îi fie adus unul dintre locuitorii Kaplunovkăi. Au găsit un om în pădure, iar Carol a început să-l întrebe unde sunt Petru și trupele sale. Bărbatul a spus că se găsesc la Harkov. Apoi, Carol a întrebat unde este Icoana Maicii Domnului. Când a auzit că fusese dusă la armată, i-a spus lui Mazepa: „Dacă nu am putut da foc bisericii când Icoana nu era aici, atunci rău mare ne va fi acolo unde ea este prezentă”.
Înainte de începerea Bătăliei de la Poltava, Petru a ordonat ca Icoana Kaplunovka să fie purtată printre rândurile armatei rusești și s-a rugat cu lacrimi în fața Icoanei. Apoi, după luptă, Părintele Ioan a fost chemat la Moscova cu Icoana și, de acolo, a fost trimis acasă cu sfântul odor. Petru a făcut o ferecătură din argint aurit cu pietre prețioase, pentru Icoană, și un chivot din argint.
Pe 14 iunie 2020, Icoana Kaplunovka, făcătoare de minuni, a Maicii Domnului a fost donată Catedralei Patriarhale "Învierea lui Hristos" - principalul lăcaș al Forțelor Armate ale Federației Ruse.
Icoana Kaplunovka mai este cinstită în mod aparte și pe 8 iulie, în Ziua Prăznuirii Icoanei din Kazan.
Din alte registre istorice mai aflăm:
În anul 1688, colonelul Ivan Ivanovici Perecrest construia o biserică în Kaplunovka în cinstea Nașterii Maicii Domnului, iar primul preot al acesteia a fost Ioan Ilici Umanov († 1713), originar din Polonia. Într-o noapte, în timpul unei apariții minunate în vis a Maicii Domnului înaintea preotului Ioan Umanov, Aceasta i-a spus: „Peste trei zile, vor veni la tine trei pictori de icoane de la Moscova, unul de 60 de ani, altul de 80 de ani și al treilea de 90 de ani; scoate cele șapte icoane de la cel mai vârstnic dintre ei și ia-o pe a opta - Icoana Maicii Domnului din Kazan, și bucură-te de har”. Aceasta se întâmpla pe 8 septembrie 1689, în ziua de sărbătoare a bisericii - Nașterea Maicii Domnului.
Într-adevăr, în a treia zi, preotul, întorcându-se de la biserică, a întâlnit trei rătăcitori, pe care i-a invitat la el acasă. Văzând o grămadă de icoane, preotul l-a îndemnat pe bătrân să i-o dea pe cea de-a opta, care s-a dovedit a fi o copie a Icoanei Maicii Domnului din Kazan, așa cum i se prevestise în vis. Bătrânul i-a dat Icoana, fără a lua cele 15 copeici oferite pentru ea. Această Icoană a rămas în casa preotului, timp de două săptămâni, iar în a treia săptămână, în noaptea de sâmbătă spre duminică, preotul a avut un al doilea vis: Maica Domnului i S-a arătat, cu o frumusețe extraordinară, spunându-i: „Preotule Ioan, nu mă ține în lăcașul tău, ci du-mă în lăcașul lui Dumnezeu”. Preotul a făcut așa.
Icoana nou apărută a început să atragă numeroși pelerini, la Kaplunovka. Vestea despre ea a ajuns și la Moscova, iar Petru cel Mare a aflat despre aceasta. Ca semn de evlavie pentru acest lăcaș de cult, bisericii i-a fost dăruită o Sfântă Evanghelie din 1699, îmbrăcată în argint.
Când Carol al XII-lea se apropia de Sloboda Ucrainei de azi (o regiune care făcea parte din Statul Rus), autoritățile eparhiale au poruncit ca Icoana făcătoare de minuni a Kaplunovkăi să fie mutată la Harkov, la loc mai sigur. Regele suedez Carol al XII-lea, intrând în Kaplunovka, s-a oprit la casa preotului Ioan Umanov, care la acea vreme se afla în Harkov cu Icoana făcătoare de minuni. Războinicii lui Carol au devastat satul și au vrut să dea foc bisericii, dar toate eforturile lor au fost zadarnice. De trei ori au încercat să incendieze lăcașul, dar nu au putut face nimic. Acest lucru l-a surprins cu adevărat pe Carol, care l-a întrebat pe Mazepa, care era cu el, despre cauza acestui fenomen ciudat. La aceasta, Mazepa a răspuns: „Lăcașul de aici este faimos pentru minunile Icoanei Maicii Domnului”. Regele Carol al XII-lea a ordonat să se găsească cineva care să fie întrebat despre această Icoană și să se afle unde se găsea Țarul Petru. Lângă sat au găsit un păstor, Grigori Juravlia, și a fost condus la regele suedez.
“Unde este Țarul Petru?”, l-a întrebat Carol al XII-lea. Păstorul a răspuns: „După ce se zvonește, în Harkov”.
„Și unde este Icoana voastră?”, l-a întrebat Carol al XII-lea. Păstorul a răspuns: „Din ordinul mai-marilor, a fost dusă de preot la Harkov".
Apoi Carol, întorcându-se către Mazepa, a spus: „Uite ce e: dacă nu am putut arde biserica fără Icoană, atunci acolo unde se află însăși Icoana, avem puține speranțe de succes”.
Toate aceste informații sunt conținute în descrierea evenimetelor și minunilor Sfintei Icoane de la Kaplunovka, compilată în anul 1744 la Academia din Harkov (Colegiul din Harkov), printre multe alte minuni asociate cu această Icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Fecioare Maria.
Acest eveniment, săvârșit prin Icoana Kaplunovka s-a răspândit rapid printre soldații ruși, motiv pentru care Petru cel Mare a decis să o ducă trupelor. Acest sfânt odor avea să provoace un entuziasm deosebit în rândul trupelor rusești și să le sporească bărbăția în lupta pentru onoarea Patriei. În ajunul bătăliei de la Poltava, Icoana a fost venerată de armată și i-a binecuvântat pe soldații îngenuncheați. Se știe că Petru s-a rugat în repetate rânduri în fața acestei Icoane făcătoare de minuni, în ajunul bătăliei de la Poltava, cerând binecuvântare și biruințe. Preotul Ioan Umanov a fost alături de Icoană în tot acest timp, aflându-se și în apropierea Poltavei în timpul bătăliei, iar mai târziu a fost invitat la Moscova, unde a locuit o vreme, până la întoarcerea sa la Kaplunovka cu daruri bogate pentru Icoană și biserică.
Petru cel Mare a dat în dar lăcașului din Kaplunovka o ferecătură aurită, din argint, sculptată artistic, și un chivot (baldachin) pentru Icoană. Pe scândura de jos a chivotului a fost sculptată următoarea inscripție: „În acest chivot, împăratul Petru I, după sfârșitul bătăliei din 1709 cu Carol al XII-lea, de lângă Poltava, a trimis înapoi chipul minunat al Maicii Domnului, la Kaplunovka”.
Fiul, nepotul și strănepotul preotului Ioan Umanov au fost, de asemenea, preoți la această biserică, iar descendentul său mai îndepărtat, Vladimir Vasilievici Umanov-Kaplunovsky, născut în 1865, a ajuns scriitor.
Icoana Maicii Domnului din Kaplunovka, ca parteneră în Bătălia de la Poltava, a fost onorată în mod special în ziua acestei mari victorii - 27 iunie, în care, în secolele trecute, era sărbătorită solemn cu procesiuni religioase, slujbe de cinstire și de pomenire pentru soldații eroi care și-au dat viața pentru Patrie. Sărbătoarea Maicii Domnului în cinstea Icoanei sale făcătoare de minuni din Kaplunovka a fost înființată în anul 1766.
În perioada sovietică, în 1929, lăcașul a fost închis și, din păcate, după Marele Război Patriotic a fost demolat. Acum, lăcașul a fost restaurat, prin eforturile unei femei uimitoare - bibliotecara Alexandra Ivanovna Guk. Timp de mulți ani, ea a adunat dovezi legate de Icoană și a cerut permisiunea de a restaura biserica. Pe 29 decembrie 1999, o fostă poartă a bisericii, transformată și ea în lăcaș, și-a deschis porțile pentru credincioși. Biserica a fost pictată de fiica Alexandrei Guk - artista Valentina Vasilenko. Preotul Vasili Ivanovici Gromov slujește în ea, din ziua deschiderii sale.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.
