Sfântul Cuvios Ioan, ascetul din Deşertul Sirian, ucenicul Sfântului Limneu (22 februarie), a trăit în Siria în secolul al V-lea şi a ales pentru sine lupta ascetică a „unei vieţi fără adăpost”.
S-a aşezat pe un deal şi vieţuit acolo timp de douăzeci şi cinci de ani.
A mâncat doar pâine şi sare şi şi-a muncit trupul sub lanţuri grele.
Când unul dintre asceţii din apropiere a plantat un migdal pe deal, astfel încât Sfântul Ioan să se bucure de umbra lui şi să scape de căldura toridă, sfântul i-a spus să-l taie. Aceasta a făcut-o doar pentru a-i refuza trupului orice păsuială.
