Luna aprilie în 13 zile: pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea (+303)

Pe vremea când împărățea în Roma Diocleţian, cumplitul prigonitor al creștinilor, trăia în Laodiceea, cetate din Asia Mică, un bătrân, anume Artemon, care șaisprezece ani fusese citeț în biserica din cetatea sa, vestind credincioșilor Sfintele Scripturi iar, de treizeci și trei de ani, era preot, povăţuind obștea dreptcredincioasă din Laodiceea, pe calea mântuirii, după poruncile lui Hristos, toată viața închinându-și-o slujirii lui Dumnezeu și semenilor.
Deși era împovărat de ani, n-a avut parte însă să-și sfârșească viața în tihnă. Peste capul lui albit s-a abătut furtuna prigoanei. Patrichie, un dregător împărătesc, rău la inimă, a fost trimis din Roma în părțile Laodiceei, să împlinească poruncile împărătești de prigonire a creștinilor. Acesta, mergând la vânătoare și întorcându-se cu mult vânat, a vrut să mulțumească zeilor săi păgâni, aducându-le jertfă. Deci, intrând Patrichie în capiștea zeiței Artemida, a găsit zeii cei neînsuflețiți prăbușiți țăndări, pe lespezile templului. Plin de mânie, a aflat, de la un martor mincinos, că Episcopul Sisinie și bătrânul preot Artemon au dărâmat zeii. Îndată a poruncit să fie prinși toți creștinii, iar el a pornit, cu mult popor, să dea foc bisericii creștinilor.
Pe drum, însă, dregătorul Patrichie s-a îmbolnăvit de moarte și s-a întors acasă, trimiţând Episcopului Sisinie cuvânt să se roage pentru dânsul. Episcopul i-a trimis răspuns că, de va crede în Hristos, se va vindeca. Iar dregătorul i-a scris: “Cred în Dumnezeul tău”, și îndată s-a făcut sănătos. Dar dregătorul nu și-a ținut cuvântul, și tot prigonitor a rămas.
Deci, mergând el în Cezareea Capodochiei, unde rânduise mare adunare de popor pentru pedepsirea creștinilor, Patrichie a poruncit să fie adus preotul Artemon și, silindu-l să aducă jertfă zeilor, bătrânul preot a răspuns: “Șaptezeci și șapte de ani am de când slujesc lui Dumnezeu, și acum să slujesc idolilor?”. Și, nevrând el să jertfească, dregătorul a poruncit să ardă o tăblie de fier, în care a pus pe Sfântul Mucenic, și încă și țepușe de fier a înroșit în foc și au început să-l înțepe, iar cu fiare ascuțite să-i taie mădularele trupului.
Și, văzând răbdarea Sfântului, dregătorul a poruncit să fie aruncat în temniță. Iar a doua zi, pe când se fierbea o căldare cu smoală, Sfântul Artemon a fost răpit de un înger, din fața dregătorului. Până la urmă, a fost prins de alți necredincioși și, mărturisind că este creștin, i s-a tăiat capul. Și așa a luat cununa Mucenicilor.