INTEGRAL: Cronica unui pelerinaj in locurile unde a fost asasinata familia imperiala rusa

in anii 1970, in fata casei Ipatiev, in piata numita Razbunarea poporului, se puteau gasi lumanari aprinse si buchete de flori depuse de pelerinii fugari si anonimi. Pentru a evita pericolul de a vedea aceasta casa transformata in loc de pelerinaj popular, comitetul executiv al sovietului municipal, condus la vremea aceea de Boris Eltin, a primit ordin de la Andropov de a distruge locul crimei si, odata cu acesta, memoria imparatului.

Eltin a ignorat ordinul. Casa a fost din nou inconjurata de o palisada inalta. Ordinul a fost retransmis din nou dupa zece zile si s-a decis executarea lui. La 16 septembrie 1977 a inceput demolarea, care a durat zece zile. Resturile au fost duse la groapa de gunoi iar terenul a fost nivelat cu buldozerele (…).

Construirea bisericii martirilor familiei regale si a tuturor sfintilor de pe pamanturile rusesti s-a facut in ritmul accelerat al renasterii credintei in Rusia. in 1992 a fost pusa piatra de temelie iar in 2003, biserica a fost inaugurata. Sotia lui Tihon Koulikovski, nepot al lui Nicolae al II-lea, a donat icoana Maicii Domnului „cu trei maini", care se gasea in casa Ipatiev in timpul incarcerarii familiei imperiale. Perioada de constructie a bisericii a condus poporul rus „de la amnezie la memorie". Sfantul Ioan de Shanghai, care indrepta toate rugaciunile sale pentru renasterea credintei spunea: "Curaj, intareste-te, rusule, tu, cel care ai baut din cupa furiei sfinte!".

Cripta, care se afla la intrarea in grota unde a fost comisa asasinarea tarului, a familiei si a servitorilor acestora, face obiectul unei mari fervori populare. Mai ales in zilele lunii iulie, numite „zile imperiale" (Tsarskie dni), cand, noapte si zi, preotii fac cu schimbul la cripta si la biserica pentru a citi rugaciuni, locul e plin de oameni.

A doua etapa a pelerinajului poarta pelerinii, pe jos, la 20 km distanta, la puturile minei Ganina Yama, locul unde s-a incercat distrugerea trupurilor. Distanta este parcursa de la ora 4 dimineata, pe intuneric, pana la ora 10 dimineata, pe un soare arzator. Pelerinii sunt animati de imnurile si rugaciunile lor. Trebuie sa descriem acest loc, ascuns in mijlocul unei paduri intinse. in aceasta padure care pare primitiva, atat de departe de lumea civilizata, ca printr-o minune, apare o manastire si mai multe capele de lemn, insirate sub umbra brazilor.

A treia etapa a pelerinajului trece prin manastirea Novo-Tikhvinski, unde vietuiesc 150 de monahii. Ele cos patrafire, asistate de calculator, picteaza si brodeaza icoane si traduc in rusa din scrierile Marilor Parinti ai Bisericii.

Cea de-a patra etapa conduce pelerinii in mica localitate Alapaievsk, acolo unde au fost martirizati sora imparatesei, ducesa Elisabeta, monahia Barbara, cinci printese din familia Romanov precum si secretarul ducelui Serghei Mikhailovici, Fiodor Remez. Elisabeta, strigata Ella in familie, a fost fiica lui Ludovic IV, mare duce de Hesse-Darmstadt si al printesei Alice a Angliei, fiica Reginei Victoria. Nascuta in 1864, Ella a fost a doua fiica a unei familii cu sapte copii. Al saselea dintre copii a fost Alix, care va deveni sotia lui Nicolae II. Copiii ducelui Ludovic IV sunt crescuti de mama lor, intr-o simplitate profunda. Educatia lor crestina este stricta si ei sunt obisnuiti de mici cu lucrarile de caritate, cu ajutorarea sarmanilor si a bolnavilor. in 1884, Ella se casatoreste cu al cincilea fiu al imparatului Alexandru III, Marele Duce Serghei. in 1905, Serghei, guvernator al Moscovei, a fost sfasiat in bucati de o bomba lansata drept in piept de catre un revolutionar. La randul ei, ducesa Elisabeta a avut un destin tragic: in 1918, a fost arestata si transferata la Ekaterinburg.

in noaptea de 17 iulie, toti Romanovii, monahia Barbara si Fiodor Remez au fost condusi la 12 km de Alapaievsk. Dupa ce au fost somati, au fost aruncati, legati la ochi, in puturile minei Ninaia Selimskaia. Un taran intarziat prin acele locuri a fost speriat de acest grup de oameni in noapte si a fost, din ascunzatoarea sa, martorul involuntar al acestei executii. Asasinii au aruncat in puturi cateva grenade care nu au explodat. Au mai aruncat si crengi si tufe si le-au dat foc. insa de jos, de sub flacari, se inalta spre cer unul dintre cele mai frumoase imnuri ale liturghiei ortodoxe, imnul heruvimilor, intonat de martiri in fata mortii lor.

Tot acolo, un lung convoi de pelerini ocupa strada care duce la o manastire. Odata ce ai trecut de poarta vezi o biserica la marginea padurii, apoi o capela mica, alba, avand o cupola albastra. Liturghia este oficiata in aer liber, in fata usilor deschise ale capelei. Ea este condusa de data aceasta de arhiepiscopul Vincentiu de la Ekaterinburg, asistat de parintele Mark din Berlin si de parintele Mihail de Geneva.

in ciuda cuceririi Ekaterinburgului de catre amiralul Koltciak la 25 iulie, resturile familiei imperiale au fost de negasit. Resturile celor torturati la Alapaievsk au fost gasite abia in octombrie.

„Armata rosie castigand teren, sicriul marii ducese si cel al monahiei Barbara au fost transferate de armata lui Kolciak de la Alapaievsk spre China si de acolo in Ierusalim, unde se odihnesc si acum, in biserica Sfanta Maria Magdalena, langa Muntele Maslinilor.

Trebuie sa incheiem aceasta povestire cu un citat profetic al lui Pierre Gilliard, profesor al fiului mai mare al tarului, si autor al unei carti de amintiri, care a fost publicata in 1923. Iata cum a evocat el amintirea familiei imperiale:

„Este imposibil ca cei despre care voi vorbi sa fi suferit in zadar acest martiriu. Nu stiu cand va fi acest lucru, nici cum se va face, dar mai devreme sau mai tarziu, fara indoiala, cand brutalitatea se va stinge ea insasi, prin excesul sau, umanitatea va scoate din amintirea suferintelor lor o invincibila forta reparatoare.

imparatul si imparateasa au murit ca martiri ai tarii lor: au murit ca martiri ai umanitatii. Maretia lor reala nu tine de prestigiul si demnitatea lor imperiala ci de admirabila tinuta morala la care s-au ridicat, incetul cu incetul. Ei devenisera o forta a idealului; prin insasi simplitatea lor, ei au lasat o mostenire emotionanta despre curatia sufletului, impotriva careia nicio violenta nu poate face nimic, si care triumfa si dincolo de moarte."

Acest text este un rezumat al conferintei tinute la 15 decembrie 2008 la Uniunea nobilimii ruse