publicat în: Arhivă

Povestea Agafiei – o istorie care a fascinat intreaga Rusie

Istoria care face obiectul acestui articol a fascinat intreaga Rusie in perioada 1983 – 1989. Ea nu este incheiata, continuarea fiind a?teptata cu nerabdare, lansata la 1 aprilie 2009 de catre Actes Sud, sub titlul „Nuvelele Agafiei", de Vassili Peskov.


1. Descoperirea familiei Likov

Acesta poveste incepe in 1979 cu un zbor de avion, si cativa geologi afla?i intr-o misiune de explorare a unei regiuni uitate din Siberia, la sute de kilometri departare de orice a?ezare omeneasca, mai exact la sud, in Khakaze, unde mun?ii Altai se intalnesc cu mun?ii Saian. in acest loc se varsa un afluent al marelui fluviu Ienissei, numit Abakhan. Aici, pe partea dreapta a raului, geologii au descoperit, in mijlocul unei salbaticii total inaccesibile, o serie de terenuri agricole cultivate. La intoarcerea lor la baza au s

emnalat ceea ce au descoperit, dar abia peste doi ani o alta expedi?ie a mai ajuns la locurile semnalate ?i au putut intra in contact cu cei care locuiau acolo. Cu stupefac?ie, au gasit o familie de "vechi credincio?i", Likov, ce traia in aceasta loca?ie din 1938, complet izolata, fara niciun contact cu lumea exterioara.

Povestea ajunge la urechile unui jurnalist de la Komssomolskaia Pravda, Vassili Peskov, care se hotara?te sa mearga acolo, sa observe ?i sa in?eleaga modul in care aceasta familie a putut supravie?ui in plina taiga, in saracie totala, in ierni unde in mod obi?nuit temperatura coboara sub minus 40 de grade. El va lega o rela?ie de prietenie cu ei, intorcandu-se mai apoi destul de frecvent, vara. Povestirile despre

intanirile lor ?i observa?iile sale vor fi publicate in ziar, ca mai tarziu sa fie cuprinse intr-o carte publicata in Fran?a, de catre Actes Sud, sub titlul „Pustnici in taiga".

in acest punct al povestirii este esen?ial sa se explice ce sunt ace?ti „credincio?i vechi" ?i de ce aceasta descoperire va atrage aten?ia asupra ru?ilor..

2. Vechii credincio?i

Trebuie sa facem un salt inapoi in timp ?i sa plonjam la jumatatea secolului al ?aptesprezecelea in Rusia. ?arul Alexei (al doilea, din dinastia Romanov, tatal viitorului Petru cel Mare) ?i patriarhul Nikon, conducatorul Bisericii Ortodoxe Ruse, ini?iaza o reforma a cultului, destinata apropierii practicilor ruse de cele ale celorlalte Biserici Ortodoxe (in special a celor grece?ti ?i bulgare?ti) ?i, de revenire la textele originale, de multe ori traduse gre?it din greaca sau prost copiate. Obiectivul era de a consolida puterea ?arului asupra nobilimii, clerului ?i poporului, bazandu-se pe o Biserica Ortodoxa restaurata, ?i a face din Rusia „a treia Roma" (a doua fiind Bizan?ul), centrul cre?tinimului.

in 1653, Patriarhul Nikon impune o serie de modificari minore in ritul Bisericii Ortodoxe, cum ar fi de exemplu, semnul Sfintei Cruci cu trei degete (la greci), simbolul Trinita?ii, in locul semnului cu doua degete (deget mijlociu ?i index) practicat anterior; inova?ia, mai importanta dupa opinia mea, (?i ignorata in articolul pe aceasta tema din Wikipedia) este introducerea, in Liturghie, a cantarii polifonice „in bulgara".

De aceasta lume exterioara, in mod evident, ei nu au ?tiut nimic, mai ales Agafia care era nascuta aici ?i niciodata nu a vazut altceva. Totu?i, ei remarcasera apari?ia unor astfel de "stele mergatoare" pe cer (sateli?i), intrebandu-se ce ar putea fi.

Cand i-au intalnit pentru prima data pe geologi a prevalat neincrederea, dar, treptat, s-a instalat increderea, ace?ti geologi incercand tot posibilul sa ii ajute ?i sa le imbunata?easca condi?iile materiale, creandu-le in special un cadru de protec?ie proprie, dar ?i un mod de a ramane in contact. Likovii s-au acomodat treptat, intorcand la randul lor vizita la tabara de baza aflata la 18 km departare. Adesea se mirau de toate, de imbracamintea pentru femei, de placarile cu aur, de joagare, de ma?inile de debitat, de electricitate, acceptau cu recuno?tin?a cateva cadouri, dar toate celelalte le refuzau politicos, intotdeauna cu acela?i argument: „ne este interzis"…

——————————————————————————-

(continuare, amanunte si text dezovoltat in articolele viitoare – urmariti Lacasuri Ortodoxe)

5. Lykovii, superstaruri

Dar ceea ce nici jurnalistul, nici Karp Lykov ?i fiica ei nu au putut prevedea este ca, de la prima apari?ie din

Komssomolskaia Pravda, a povestirii lui Vassili Peskov, intreaga Rusie i-a iubit ?i ?i-a a?intit ochii asupra lor. „Am inceput sa scriu la ziar pentru a le da un sfat sau pentru a ii incuraja, ca apoi oamenii sa le trimita pachete cu ?osete de lana, pantofi sport, semin?e, produse alimentare, car?i religioase in slavona…"

Jurnalistul a fost invadat cu cereri ale etnologilor, istoricilor, lingvi?tilor, medicilor care intrebau de la starea lor de sanatate pana la varietatea cartofilor care au fost planta?i ?i care in 40 de ani nu au degenerat. Sau, de exemplu: cum i?i trateaza din?ii? La care, raspunsul Agafiei a fost: «Prin rugaciune. Daca rugaciunea nu este suficienta, vom ?ine gura deschisa pe un cartof fierbinte. »

Karp Lykov ?i fiica sa Agafia au devenit staruri in pofida voin?ei lor. Toata Rusia cuno?tea istoria lor, incerca sa le vina in ajutor ?i a?tepta cu rabdarea relatarea vizitelor lui Vassili Peskov care aveau loc in fiecare vara, ca un foileton anual, mereu plin de peripe?ii ?i evenimente amuzante sau emo?ionante.

Dar unul dintre efectele nea?teptate ale acestor articole a fost acela ca rude indepartate, necunoscute de Karp ?i Agafia, au aparut.

6. Agafia, vizita „secolului"; dar refuza sa ramana

Aceste rude (veri primari din partea mamei), de asemenea credincio?i vechi, s-au stabilit intr-o comunitate din Siberia, intr-o regiune mai apropiata ?i mult mai populata decat cea din Choria. Ei au vizitat familia Likov pentru a ii convinge sa paraseasca schitul ?i sa traiasca alaturi de ele, ceea ce au refuzat cu indaratnicie. Dar Agafia, interesata, a reu?it sa-l convinga pe tatal sau sa o lase sa plece sa traiasca impreuna cu ei timp de o luna.

Acest lucru va fi pentru ea, probabil, o experien?a puternica, tratata cu curiozitate ?i aparent fara traume. Astfel, Agafia a mers pentru prima data cu avionul, cu trenul («o casa pe ro?i» unde ea a fost recunoscuta ?i foarte populara!). A vazut pentru prima data vaci, cai, automobile, cladiri, magazine… A fost intampinata ?i serbata cu caldura de familia sa (destul de extinsa), ?i, cand a revenit la tatal ei cu un singur obiect din lumea profana, un castron de email, era schimbata: mai matura, mai preocupata de cura?enie, cu un vocabular mai bogat ?i cu noi cuno?tin?e ale for?elor «secolului». Si a avut ?i o explica?ie, intamplator, a ceea ce s-a intamplat in apropiere de Kiev (Cernobal).

Cu toate acestea, atunci cand tatal ei a murit, cateva luni mai tarziu, in februarie 1988, in ciuda insisten?ei din intreaga lume, ea a refuzat sa paraseasca schitul siberian ?i a continuat sa traiasca singura, in contact cu ur?ii ?i lupii.

Motivele pentru aceasta alegere teribila sunt, fara indoiala, multiple: ea revine, in fond, la faptul ca ceea ce ii este cunoscut este cel mai potrivit pentru ea. Dar asta nu e tot: potrivit jurnalistului, inainte sa moara tatal sau, acesta a pus-o sa promita ca nu va irosi acest capital al «adevaratei credin?e» pe care ea il poarta. Promisiune care va fi onorata, mai ales ca, la scurt timp dupa dispari?ia acestuia, ea a trait un experiment ciudat , coabitand cu un lup, lucru interpretat ca un semn divin.

Din ceea ce se cunoa?te din cartea ce se pare ca deja a aparut zilele acestea, Agafia inca traie?te in acela?i loc ?i incearca sa reuneasca alte schituri pentru a le imparta?i credin?a ?i modul sau de via?a. Mica flacara a vechii credin?e va arde mereu in adancimile Siberiei…

Un program Lacasuri Ortodoxe 2009

© Copyright 2004-2009 JFG Networks – Tous droits réservés