Specialistii care cerceteaza Sfantul Mormant confirma adevarul din Evanghelii

Din cate stiti (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), pe 20 octombrie 2016, a avut loc unul dintre cele mai incitante evenimente din ultimele secole: inlaturarea plăcii de marmură care acoperea Mormântul lui Iisus, din interiorul Bazilicii Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Sub acea placă exista o a doua placă, de asemenea din marmură gri, care avea pe ea o dunga in lungimea ei si o Cruce Lorraine. Cel mai probabil, aceasta provenea din timpul Cruciadelor, de la începutul secolului al XII-lea.

Specialistii care cerceteaza Sfantul Mormant confirma adevarul din EvangheliiOdată ce a doua placă a fost înlăturată, surprizele au început sa apara (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), potrivit mărturiilor adunate din diferite surse. Sub aceste placi, insa, ceea ce a amintit mai putin presa, a fost descoperită o piesă fundamentală a sit-ului: o placă obișnuită, din piatră excavată în stâncă, dintr-o bucata cu peretele vertical, excavat și el în stânca.

Cronicile călătorilor medievali, cum ar fi Félix Faber (1480), care au văzut Mormantul Sfant fără marmura acoperitoare, mărturiseau că patul și zidul formau o singură bucată de piatră. Conform publicatiei Aleteia, aceasta corespunde peretelui nordic al camerei mici: locul tradițional venerat ca Mormânt al lui Iisus.

Cea de-a doua surpriză, a fost că peretele de sud al acestei încăperi corespundea unui al doilea perete vertical, de asemenea realizat din rocă obișnuită, de aproximativ doi metri înălțime. Pe scurt, Ediculul Bazilicii Sfântului Mormânt conține un sit alcătuit din două ziduri de piatră (nord și sud) și un pat (spre partea de nord) – toate sapate in stâncă. Această configurație corespunde unei “camere mortuare”, care putea fi accesata doar prin coborâre, deoarece se afla sub nivelul terenului exterior. Podeaua originală din piatră, a Mormântului Sfant, se găsește sub pavimentul de marmură prezent.

Specialistii care cerceteaza Sfantul Mormant confirma adevarul din EvangheliiElementele arheologice descrise confirma datele documentare ale Evangheliilor, cum sunt cele din Matei 27 [https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=27] , Marcu 15-16, [https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=15] Luca 24 [https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=24] și Ioan 19-20 [https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19] . Astfel, devine legitima insistenta asupra faptului că acesta este adevaratul Mormânt al lui Iisus.

In apropierea locului în care a fost răstignit Iisus, Iosif din Arimatea avea un mormânt, care nu fusese încă folosit de nimeni. Obiceiurile evreiești de înmormântare, la acea vreme, presupuneau în mod obișnuit, pentru o înmormântare rapidă, un mormânt de mică adâncime acoperit cu pietre, pentru săraci, iar in cazul familiilor bogate, mormintele sau camerele mortuare aveau banci si nise in pereți, pentru pregătirea trupului sau pentru vizitatorii mormântului.

Conform Evangheliilor, acest mormânt urma să fie închis cu o piatră mare, care trebuia să fie rostogolită pentru a acoperi intrarea. Acest tip de închidere, este tocmai cel care era folosit pentru camerele mortuare (sepulculare), în mod obișnuit sculptate în stâncă, precum cea descoperită sub placa de marmură din Edicula Mormantului Sfant. Era nevoie sa te apleci si sa cobori putin, spre locul în care a fost depus trupul: adică pe o banca (pat) din piatră, menționat mai sus. Evangheliile susțin că Maria Magdalena s-a aplecat să priveasca în Mormânt.

Patul (banca) din piatră este menționat și în Evangheliile lui Marcu și Ioan. În Marcu 16: 5, se spune:

“Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.”

Evident, nu putea decât să stea pe o bancă din piatră, și nu într-o nișă. Ioan 20:12 spune:

“Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus”.

Când Iisus a fost îngropat, într-o vineri, chiar înainte de apusul soarelui, ei nu au așezat trupul într-o nișă, ci mai degrabă pe o banca de piatra, după cum se menționează în Evanghelii. Motivul acestei decizii este că Iisus a murit după o agresiune fizică considerabilă, iar corpul său era într-o stare nefericită și avea nevoie de o pregătire corespunzătoare, care nu se putea face atunci, din cauza Sabatului. Era obișnuit, printre evreii din acea vreme, să spele și să ungă cu uleiuri aromatice trupul celui decedat, înainte de a-l îngropa. Dar, pentru că Iisus trebuia să fie îngropat în grabă, trupul Său a fost lăsat pe banca de piatră, acoperit în grabă cu un giulgiu.

Chiar dacă credința în Înviere nu se poate baza pe demonstrații logice, ea nici nu implică un salt într-un vid irațional, concluzioneaza pe aceasta tema publicatia Aleteia. Cercetările arheologice și Evangheliile cad de acord asupra datelor pe care le prezinta. Faptele arheologice nu trebuie, insa, înțelese ca demonstrații care sa stea la baza (sau nu) a ceea ce reprezinta – totusi – o chestiune ce tine de credință, dar ele într-adevăr stimulează rezonabilitatea bazată pe veridicitate.

Evangheliile canonice sunt, într-adevăr, documente care aparțin primelor secole ale Creștinismului și pot fi citite ca orice alt document istoric antic. Din ele, insa, da, a izbucnit o “revoluție” religioasă: cea care a început, odata, pe o bancă săpată în stâncă, în interiorul unui Mormânt, în Ierusalim, acum mai bine de două mii de ani…