Recomandă Publicat pe 01.12.2014

STIRI | Patriarhul Ioan X al Antiohiei in Romania. Cuvant la sarbatoarea Sfantului Andrei

Cuvântul Patriarhului Antiohiei şi al Întregului Orient, Preafericitul Ioan al X-lea, la Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, ocrotitorul României, duminică, 30 noiembrie 2014: [https://www.basilica.ro]

PREAFERICIREA VOASTRĂ,

”Între noi şi cu noi este Dumnezeu”

După ce I-am adus mulţumiri Domnului pentru toate darurile Lui minunate, dintre care cel mai minunat este darul de a ne împărtăşi cu Preafericirea Voastră şi cu credincioşii dintr-un singur Sfânt Potir, Potirul Domnului, voi avea rugămintea să primiţi din partea mea şi a delegaţiei care mă însoţeşte, mulţumiri pentru toată dragostea cu care ne-aţi primit şi înconjurat, şi am deosebita plăcere şi bucurie de a vă spune ”La mulţi ani” de ziua ocrotitorului acestei ţări binecuvântate, Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat.

Voi începe prin evocarea personalităţii Sfântului Apostol şi voi încerca să subliniez lucrurile care sunt de folos duhovnicesc pentru sporirea binecredincioşilor din bisericile noastre, cea antiohiană şi cea română.

Andrei este numit ”Cel întâi chemat” dintre Sfinţii Apostoli. Numele lui în greacă derivă de la cuvântul ”bărbăţie”. Iar bărbăţia aici nu înseamnă masculinitatea, ci puterea, determinarea şi statornicia. În acest context, putem înţelege bărbăţia ca pe o putere divină pe care Domnul o sădeşte în fiecare dintre noi, atunci când noi ne împotrivim cu puterea firii pământeşti pentru dragostea lui Hristos. Această putere se arată printr-o credinţă statornică, şi o loialitate nemişcată către Hristos. Sfântul Andrei este numit ”cel întâi chemat” ca să mărturisească pentru dreptate. Iar mărturisirea aceasta pentru dreptate, s-a făcut prin urmarea Celui care este “Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Andrei este un exemplu grăitor pentru fiecare dintre noi. Prin comportamentul pe care l-a avut, prin viaţa lui, spunea: “Când mă uit la Sfânta Cruce, demnitatea mea nu mai există, o arunc departe, pentru că Mântuitorul meu, iubindu-mă, n-a ţinut cont de demnitatea lui”. Andrei spune fiecăruia dintre noi: “Cel care merge pe calea lui Hristos, merge pe calea Golgotei. Dar la capătul căii Golgotei nu se găseşte întunericul mormintelor, ci lumina slavei. Cel care merge pe calea lui Hristos, nu se teme de greutatea urcării Golgotei cu crucea în spate, deoarece îl simte pe Domnul nostru Iisus Hristos care este cu el, şi nu-l lasă să cadă sub greutatea crucii, El Cel care şi-a dat viaţa din iubire pentru oameni, cu atât mai mult le va da ajutorul pe această cale grea”.

Andrei reprezintă puterea credinţei şi statornicia în faţa furtunilor acestei lumi deşarte, pe care le-a văzut zdrobite când s-a aşezat pe Cruce, dorind să fie crucificat cu capul în jos din smerenie. Andrei este un mesaj al iubirii pentru fiecare dintre noi arătând că actul de a iubii nu vine din sufletul slab, ci din celor care au o voinţă şi putere. Cel care are o voinţă slabă nu cunoaşte adâncul iubirii, pentru că iubirea este mama virtuţilor. Iar virtutea la filosofivechi îşi ia rădăcina de la cuvântul VIR, care înseamnă (om-bărbat), de aceea virtutea înainte de orice este bărbăţie, puterea şi voinţa statornică în faţa încercărilor vieţii. Andrei pescarul, a devenit pescar de oameni cu undiţa iubirii dumnezeieşti. Această iubire care l-a scos pe acest băiat din casa lui în Betsaida, şi i-a deschis gura pentru a propovădui numele lui Hristos până în capătul lumii, această iubire divină ne-a adunat şi ne mai adună şi pe noi astăzi în faţa Mielului Celui tăiat pentru mântuirea omenirii.

Vreau că astăzi să rugăm pe Hristos să ne învrednicească de primirea acestei iubiri pe care a avut-o Sfântul Andrei, iar pe dumneavoastră aş vrea să vă rog să primiţi iubirea Bisericii Antiohiei, rugându-l pe Sfântul Apostol Andrei să o aibă în pază şi să ajute cu rugăciunile şi dragostea lui tot Orientul Mijlociu, locul în care el s-a născut şi unde noi trăim, şi care are acum atâta nevoie de ajutor şi de asemeni să vă păzească şi ocrotească şi pe voi cei ce trăiţi în România, păstori şi păstoriţi, deoarece sunteţi un popor care-L iubeşte pe Hristos şi-i cinsteşte pe sfinţii lui. Amin.