Sfântul Eftimie, stareţul Mânăstirii Sfântul Ioan Botezătorul (Din pustia David-Gareji a Georgiei)

Sfântul Eftimie, cinstit în data de 8 august, a fost stareţ al Mânăstirii "Sfântul Ioan Botezătorul" din pustia David-Gareji1 a Georgiei. În cronicile mănăstirii, el este amintit ca “om al multor nevoinţe”.

Potrivit domnitorului şi istoricului secolului al XIX-lea, Ioan Bagrationi, Sfântul Eftimie a fost filozof şi teolog şi un predicator remarcabil. El şi-a dedicat viaţa, sporirii mânăstirii, reconstruind satul din apropierea locului în care viețuia, Caşmi, care fusese distrus de tâlharii daghestanezi. În Caşmi, a construit o moară şi a sădit o podgorie, cu un soi rar de struguri. El a împodobit mânăstirea şi a extins proprietatea din jurul complexului.

La sfatul său, au fost traduse numeroase lucrări teologice, iar multe cărţi rare au fost recuperate. Sfântul Eftimie a pregătit pe mulţi dintre ucenicii săi, în filozofie şi teologie.

Primind o ascultare în acest sens din partea Episcopului Sava de Ninoţminda, Sfântul Eftimie a compus un Imn Acatist închinat Sfintei Nina cea Întocmai cu Apostolii şi Luminătoarea Georgiei.

În 1797, ciuma neagră izbucnea în Tbilisi, iar locuitorii au fugit din oraş. Ca adevăraţi îngeri, monahii şi pustnicii şi-au abandonat chiliile izolate, ajungând să slujească bolnavilor şi suferinzilor. După cum proceda în toate lucrările sale şi în nevoinţe, Sfântul Eftimie slujea în fruntea celorlalți, fiind îndrumător al lor pe calea milosteniei.

Sfântul Eftimie, stareţul Mânăstirii Sfântul Ioan Botezătorul, s-a mutat cu pace la Domnul, în anul 1804.

Spre slava lui Dumnezeu, Viața Sfântului Eftimie, stareţul Mânăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Pustia Gareji, a fost tradusă pentru prima dată în limba română de Redacția Lăcașuri Ortodoxe în anul 2021, textul fiind completat și adaptat în august 2023.1Pustiul David Gareji este situat în estul Georgiei, la 25 km de Tbilisi, pe platoul Iori, lângă granița dintre Georgia și Azerbaidjan. Acesta include complexul de 19 mănăstiri medievale cu aproximativ 5 000 de chilii pentru călugări.

David Gareji este unul dintre cele mai importante repere ale Georgiei. Acest sit este caracterizat printr-o combinație unică de arhitectură istorică, situri arheologice preistorice și elemente biogeografice importante, răspândite pe scară largă în peisajul arid și semiarid al platoului Râului Iori. Zecile de mănăstiri rupestre decorate cu fresce unice sunt cele mai bune exemple de interacțiune armonioasă a structurilor create de om, cu peisajul dramatic - se arată într-o descriere UNESCO. Ele poartă principiile tradiționale ale vieții durabile și sunt considerate capodoperele artei medievale georgiene.

Excavațiile arheologice au dezvăluit rămășițele culturilor Acheulian, Musterian, Kura-Araxes și Trialeti. Au fost descoperite și așezări de tip urban din Epoca Bronzului târzie și a Ferului. După o pauză în perioada clasică, materiale arheologice semnificative au ieșit la lumină, în așezările medievale, în special în mănăstirile pustiei.

Întemeierea Centrului monahal în prima jumătate a secolului al 6-lea în Deșertul Gareji este legată de numele unuia dintre cei 13 părinți asirieni, Sfântul David numit Garejeli și ucenii săi Lucian, Dodo și alții. Împreună cu Lavra întemeiată de Sfântul David Garejeli, au fost puse temeliile Mânăstirilor "Preasfânta Fecioară Maria” (Dodos Rka) și “Sfântul Ioan Botezătorul” (Natlismtsemeli).

Mânăstirea Sfântul Ioan BotezătorulÎn epoca medievală, Deșertul Gareji, cu mănăstirile sale tăiate în stâncă și picturile murale magnifice care conțin portrete ale Regilor georgieni, a servit ca unul dintre cele mai importante centre monahale și de pelerinaj din Georgia. Era o așezare monahală regală. Regii înșiși o controlau și aveau grijă de ea.

Pe lângă biserici, paraclise și chilii, la Gareji existau numeroase peșteri în scopuri practice de zi cu zi; peșteri care serveau ca hambaruri, brutării, fierării și locuri de adăpostire a animalelor. Au fost construite terase, în scopuri agricole.

Unele picturi murale unice se păstrează încă în Mânăstirile Gareji, dintre care cele mai vechi datează din secolul al VIII-lea. Analiza rămășițelor supraviețuitoare duce la concluzia că până la sfârșitul secolului al X-lea era pictat doar parțial interiorul bisericilor: de obicei doar absidele și turla, iar uneori și peretele nordic. Cele mai vechi picturi murale se găsesc în Mânăstirea Dodos Rka, pe o absidă a uneia dintre bisericile mici. Picturi murale din secolul al X-lea se găsesc în Mânăstirile Tsamebuli și Udabno.

Perioada de la sfârșitul secolului X și începutul secolului al XIII-lea a fost o epocă de aur a Mânăstirilor Gareji. Școala de pictură Gareji s-a dezvoltat în această perioadă. Una dintre principalele caracteristici ale acestei școli este reprezentarea episoadelor din viața Sfântului David Garejeli, pe lângă scenele canonice. Cel mai vechi exemplu se găsește în primul strat de picturi ale paraclisului principal al Mânăstirii Udabno. O altă caracteristică a școlii de pictură Gareji este o abundență de portrete contemporane și realiste ale personajelor Regale. În unele cazuri, acestea sunt singurele imagini care au supraviețuit.

Începutul secolelor XII și XIII a fost martorul creării picturilor murale ale Mânăstirii Bertubani, cea mai bună realizare a școlii Gareji. Sunt lucrări în stil liber foarte impresionante și se disting prin interpretări complete ale vieții Preasfintei Fecioare Maria.

Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul - interiorPicturile Bisericii mici Buna Vestire din Mănăstirea Udabno datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Un artist necunoscut, inspirat de picturile din Bertubani, a creat picturi murale canonice, într-un stil similar liber; culorile, totuși, sunt mai întunecate.

Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul - frescăInvaziile mongole din prima jumătate a secolului al XIII-lea au pus capăt, pentru o vreme, vieții monahale din Gareji. Noi picturi murale nu au mai apărut până în secolele XVII și XVIII, când s-au făcut încercări serioase de a reînvia viața monahală, deși la scară mică.

Zona David Gareji, ca loc sacru distins și monument proeminent al patrimoniului cultural, nu și-a pierdut niciodată importanța. Valoarea istorică a complexului moanahal din pustia David Gareji, precum și unicitatea biodiversității așezării sale rămân încă un motiv pentru nevoia urgentă de îngrijire a acestora.