Nașterea lui Hristos, bucuria copilăriei, întrupată în colind pentru creștinii de toate vârstele (Se va citi în Episcopia Maramureștului și Sătmarului, în toate bisericile parohiale şi mănăstireşti la Sfânta Liturghie, în ziua Praznicului Naşterii Domnului, iar în filii, a doua zi)

†IUSTIN,

Prin milostivirea şi harul lui Dumnezeu, Episcop ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din sfânta Episcopie a Maramureşului şi Sătmarului, Har, bucurie şi pace de la Părintele Ceresc, iar de la noi părintească binecuvântare şi îmbrăţişare întru Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru!

"Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a Născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David" (Lc. 2, 10-11)

Iubiţi părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare, Iubit popor al lui Dumnezeu, "Sosit-a praznicul iară/ De care ne bucurăm,/ Căci lisus din Cer coboară/ Să Se Nască-n Betleem."

Inspirat de cuvintele îngerului trimis de Dumnezeu, din Cer, să binevestească bucu- rie mare pentru întreaga umanitate şi să aducă pacea pe pământ, colindul românesc transmite, din generație în generație, iubirea nemǎrginită a Tatălui. Un Tată Care îşi cercetează fiii risipiți, pentru a le transmite zâmbetul de Părinte iubitor, prin frumusețea dumnezeiască a Fiului Său, Pruncul Iisus, întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi Născut, la plinirea vremii", în Betleemul Iudeii, conform profețiilor făcute de bărbații sfinți și iubiți de Dumnezeu, numiți prooroci: "Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Născut din femeie, Născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea" (Gal. 4, 4-5).

Întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, "taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută" (Rom. 16, 25), a alungat pustiul şi a risipit norii, deschizând Cerul de unde Tatăl ne priveşte şi ne trimite mesaj de bucurie şi de pace, prin îngerii Săi, care se pogoară pe scara care a ajuns până la Cer, Scara care este Preacurata Fecioară Maria, precum patriarhul biblic Iacob a văzut-o, în visul său profetic, relatat în Cartea Facerii, în capitolul 28, versetele 12 şi 13: „Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ți-l voi da ţie şi urmaşilor tăi»".

Aşadar, Naşterea Domnului, sau Praznicul Crăciunului, este însuşi Izvorul sau temeiul bucuriei noastre. Aşa se şi numeşte, în teologia şi imnografia Bisericii lui Hristos: "Praznicul Bucuriei". Căci îngerii, pogorându-se din Cer la păstorii din Betleem, le-au vestit bucurie mare, le-au desluşit taina arătării şi venirii lor şi le-au descoperit semnele prin care Îl vor identifica pe Mântuitorul Hristos: "Şi acesta vă va fi semnul: Veți găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle" (Lc. 2, 12). Iar în momentul descoperirii acestei taine minunate a început tot Cerul şi, odată cu el, Pământul, întreg Universul, să cânte: "Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Lc. 2, 14).

Iubiţi credincioşi,

Cu bucurie mare şi sfântă, copleșiți de iubirea nemărginită a lui Dumnezeu-Tatăl pentru noi şi de smerenia cea de negrăit a Fiului Său, Prunc şi Dumnezeu, creştinii îmbracă ființa lor întreagă în veşmintele preafrumoase ale virtuților: prin Postul cel de 40 de zile, premergător Crăciunului, prin rugăciunea sporită şi pocăinţa smerită, urmate de Spovedanie şi Împărtăşanie cu Trupul şi Sângele Domnului. Toate aureolate de faptele milei creştine, de "untdelemnul" bunului samarinean, ce nu se cuvine să lipsească din candela care susține iubirea faţă de semeni, filantropia creştină.

Poetul creştin Vasile Voiculescu, în poezia sa potrivit intitulată "Colind", tocmai la amintita pregătire se referă: la pregătirea întregii noastre făpturi şi a tot ce ne înconjoară pentru primirea Pruncului Mântuitor:

"Şi noi, Doamne, ne-am sculat, / Colibele-am curățat, / Uşi, ferestre, toate-s noi, / Doamne, intră şi la noi!".

În această atmosferă este întâmpinată Naşterea Domnului în familiile şi în comunitățile noastre creştine, din moşi-strămoşi. Sfânta și dreapta rânduială este păstrată şi păzită cu fidelitate, ca un tezaur sacru, care ne ține în legătură cu moşii şi strămoşii, cu Părinții şi Sfinţii Bisericii, de la noi până la Hristos.

În Duminica de dinaintea Nașterii Domnului se citeşte Evanghelia de la Sfântul Evanghelist Matei, numită "Cartea Neamului lui Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu". Înşiruirea neamurilor, chiar dacă nu ne menționează şi pe noi, creştinii, “noul popor ales al lui Dumnezeu", ne cuprinde ontologic şi ne aduce din nou în familia lui Dumnezeu, pentru a ne bucura de iubirea Tatălui şi de cina Fiului de Împărat.

Zilele premergătoare Crăciunului sunt momente în care Biserica ne îndeamnă, prin glasul imnografului, la o pregătire a conştiinţei şi a întregii noastre ființe, spre a pregusta din bucuria ce va să vină. Încă de la Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, se cântă - pentru prima dată - Catavasiile Naşterii Domnului, care spun aşa:

„Hristos se naşte, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul şi cu bucurie lăudaţi-L, popoare, căci cu slavă S-a preaslăvit!".

Acestei bucurii pământeşti îi premerge bucuria cerească, pe care ne-o împărtăşeşte Biserica lui Hristos, chemându-ne la împreună-cântare de slavă, la preamărirea Celui Unuia-Născut din Tatăl, mai înainte de veci, iar în zilele din urmă, ,,de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria", la plinirea vremii.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Noi ştim, din moşi-strămoşi, aceste adevăruri mântuitoare şi ţinem toate sfintele rânduieli. Căci bucuria Naşterii Domnului nu se poate sălăşlui într-o casă întunecată şi într-o inimă întinată. Ea se pogoară în inima curată şi bună, care lucrează cu răbdare mântuirea, făcându-se părtaşă la vederea lui Dumnezeu, prin contemplarea Pruncului Iisus, născut în Peştera Betleemului, Prunc Care este icoana iubirii desăvârşite a lui Dumnezeu, Tatăl nostru Cel din Ceruri.

În Predica de pe Munte, Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, Fiul Cel veşnic al Tatălui, ne-a spus limpede: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8). Curăția inimii este proprie nevinovăţiei copilăriei. În acest sens, Mântuitorul ne atrage atenţia: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăţia cerurilor" (Matei 18, 3). Curăţia şi nevinovăția se lucrează cu multă osteneală şi râvnă sfântă, prin post, rugăciune şi fapte bune. Virtuţile creştine sunt lumină pe cărarea care duce în Împărăţia Cerurilor. Ele luminează faţa şi viaţa creştinului; ele curăță inima omului şi o fac sălaş vrednic pentru a-L putea primi pe Hristos, Cel Care vine an de an ,,să Se Nască și să crească, să ne mântuiască!”.

Sfântul Apostol Pavel se roagă pentru creştini, zicând: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!" (Galateni 4, 19). Rugăciunea şi durerile Sfântului Apostol Pavel sunt şi ale Bisericii lui Hristos, care se roagă, ca o mamă iubitoare, să putem duce lupta cea bună împreună cu Hristos şi, în Hristos, să ne facem părtaşi dumnezeieştii firi.

Lupta cea bună este calea cea strâmtă a postului, a rugăciunii, a faptelor bune, a iertării şi împăcării cu toţi fraţii noştri; a nejudecării celorlalți, ci a propriei noastre judecăţi, pe care să o facem cu smerenie la scaunul de spovedanie. Împreună cu părintele nostru duhovnicesc, să călătorim spre rugul care arde şi nu se mistuie, spre focul din Sfântul Potir, spre Trupul şi Sângele Domnului. Căci, cu vrednicie împărtăşindu-ne cu Acestea, păcatele noastre sunt arse, iar trupul şi sufletul nostru sunt vindecate de boli şi patimi. Astfel, devenim din nou curați și luminați, spre a-L putea întâmpina pe Hristos-Împăratul, Care ne zice: ,,Ridicați, căpetenii, porțile voastre şi vă ridicați porțile cele veşnice (porţile, încuietorile şi lanțurile păcatelor) şi va intra Împăratul slavei" (Psalmul 23, 9).

Dreptmăritori creştini,

Mesajul adus, din Cer pe pământ, de către îngeri, este clar şi fără echivoc: ,,Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Lc. 2, 14).

Mântuitorul a spus cărturarilor şi fariseilor, precum şi tuturor celor ce-L ascultau:

„Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească" (Ioan 3, 19-20).

Aşadar, lumea, de două mii de ani, a iubit mai mult întunericul decât pe Hristos - Lumina lumii! Pentru că tot ce este rău - ura, nedreptatea, furtul, războiul de asuprire, răpirea pământului, a moştenirii, a credinței strămoşeşti şi, mai ales, călcarea în picioare a poruncilor şi a legilor divine - este de la diavolul, domnul întunericului, care nu iubeşte Lumina şi Adevărul, căci în întuneric se lucrează tot păcatul şi toată nedreptatea.

Tot ce s-a întâmplat în istoria umanității, nedrept şi abuziv, tâlhăresc şi criminal, a fost şi este fructul întunecat al mândriei şi al lipsei de umanitate a celor ce vremelnic conduc comunități și neamuri. Cei ce L-au cunoscut pe Hristos, Care Și-a pus viața preț de răscumpărare pentru fiecare suflet omenesc, nu au îndrăznit să lovească în ființa umană, să o deposedeze de cele pe care e îndreptățită să le aibă, să o înşele şi să o strivească, până la a-i lua viața prin război şi ucidere în masă.

Dar singura judecată dreaptă rămâne cea divină... Atunci când glasul celor asupriți ajunge la cer, iar sângele lor strigă din pământ, Dumnezeul dreptății le face dreptate persoanelor, familiilor, comunităților şi neamurilor.

Acest lucru minunat s-a petrecut şi cu poporul român, atunci când Dumnezeul părinților noştri ne-a făcut dreptate, binecuvântând unirea românilor într-o singură ţară, la 1 Decembrie 1918.

Nădejdea noastră este la Cel Ce este Începutul şi Sfârşitul nădejdii, Hristos Mântuitorul. Biserica stă de veghe. Biserica se roagă pentru pace şi dreptate. Biserica rabdă şi aşteaptă până când Dumnezeu va auzi şi va împlini rugăciunea poporului dreptcredincios.

Iubiţi părinţi, păstori de suflete,

Biserica lui Hristos, pe care o slujim cu smerenie, cu bucurie sfântă, cu râvnă şi fidelitate, este Mama Neamului românesc. Ca orice mamă, ea nu doreşte ca fiii ei să fie trişti. Tocmai de aceea ne îndeamnă Sfântul Prooroc Isaia pe noi, slujitorii, zicând: «Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu», zice Dumnezeul vostru. «Dați curaj Ierusalimului şi strigați-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale»" (Isaia 40, 1-2).

Praznicul Naşterii Domnului este despre mângâiere şi izbăvire. Despre bucurie şi nădejde nestrămutată în mântuirea noastră. Iată de ce, de Sărbători, suntem cuprinşi de fiorul bucuriei sfinte, aşa cum zice colindul: „Veniți astăzi, credincioşii, să săltăm, să săltăm! / De Naşterea lui Hristos să ne bucurăm!". Colindele noastre româneşti sunt izvor de bucurie şi hrană aleasă pentru Sărbători. Niciun alt popor de pe faţa pământului nu cântă şi nu colindă de Naşterea Domnului cu atâta bucurie şi nevinovăţie de copil curat, cu chip de înger.

De Crăciun, toți ne retrăim copilăria prin colind străbun, sfânt şi bun. Ne aducem aminte de toți cei dragi: de cei care sunt aproape și de cei care sunt departe, de care suntem separați, dar niciodată despărțiți. Credinţa noastră curată și dreaptă, colindele noastre unice, tradițiile noastre sfinte ne adună în acelaşi duh al moşilor şi strămoşilor plecați la Dumnezeu. Acolo, în Cer, sufletele lor vibrează şi se bucură, căci ne văd trăind credința, afirmând-o şi mărturisind-o, cu demnitate, oriunde în lume. Astfel, suntem şi rămânem împreună cu ei, întru nădejdea învierii şi a vieții veşnice. Căci iubirea creştină este mai puternică decât moartea. Iubirea este veşnică, căci este din Dumnezeul Cel veşnic.

Dragi părinţi, dragi tineri,

Anul acesta, 2023, a fost proclamat Anul omagial al persoanelor vârstnice şi Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreților bisericeşti, în Patriarhia Română.

Am încercat şi am reuşit, ajutați de Dumnezeu şi sprijiniți de comunitățile parohiale, să promovăm proiecte frumoase şi necesare pentru viața creştină, pentru familie şi pentru şcoală. Prin coordonatorii Sectorului de Catehizare şi Activități cu Tineretul, taberele şi şcolile de vară din Eparhia noastră au adus împreună clerici, profesori de Religie și peste 10.000 de tineri din toate colțurile Eparhiei, tineri care conştientizează din ce în ce mai mult că valorile promovate de Biserică sunt vii, sunt adevărate, sunt sfinte şi veşnice, salvatoare şi de viață dătătoare. Tinerii noştri, împreună cu păstorii de suflete, i-au vizitat pe bătrânii şi pe bunicii noştri, care, uneori, sunt singuri şi lipsiţi de iubire şi mângâiere. Tinerii noştri creştini ortodocşi le-au adus colind, lumină, bucurie, zâmbet curat și ajutor, acolo unde a fost nevoie.

Ce minunat este să vezi generațiile împreună – copii, părinți, bunici - sub streașina Bisericii noastre Ortodoxe strămoşeşti! A fi bun, a fi frumos la suflet, a fi virtuos, iubitor şi săritor, a avea prețuire şi recunoştinţă faţă de bătrânii noştri, care au purtat Ţara şi Biserica pe umeri, care ne-au lăsat o moştenire, nu rămâne fără răspuns. Cuvintele părintelui Nicolae de la Rohia se rostesc astăzi tot mai des şi, mai ales, se împlinesc: „Dăruind vei dobândi".

Așa se cuvine să ne creștem copiii şi aşa ne porunceşte Dumnezeu. Aşa ne-au crescut pe noi părinţii şi aşa se cuvine să trăim creştineşte, în familia binecuvântată: mama, tata şi pruncuții - viitorul Ţării, al Neamului şi al Bisericii.

Anul în care vom păşi peste câteva zile, 2024, va fi Anul omagial al îngrijirii bolnavilor şi Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți.

Rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să continuăm proiectele noastre eparhiale: Nici o familie ortodoxă fără carte de rugăciuni şi Nici o familie creştină fără Învăţătura de Credință Ortodoxă, proiecte care sunt, în prezent, în plin proces de aplicare. Aşadar, din nici o familie să nu fie lipsită Cartea noastră de rugăciuni şi Învăţătura de Credință Ortodoxă, pe care le tipărim în condiții grafice de excepție și care devin tezaur sacru al familiei.

Să ne rugăm împreună pentru pace pe pământ, căci acesta este mesajul Naşterii Domnului: de pace între neamuri. Să ne rugăm pentru pace în Ucraina şi în Ţara Sfântă, pentru pacea dintre oamenii din fiecare țară şi pentru buna aşezare a întregii lumi, ca să putem viețui paşnic şi să putem lucra fără împiedicare poruncile lui Dumnezeu.

Să nu-i uităm nici acum, de Sărbători, în preocupările şi în rugăciunile noastre, pe cei sărmani, pe cei pribegi şi înstrăinați, pe cei orfani şi singuri! Să facem binele pe măsura credinței și iubirii creştine şi el se va întoarce la noi însutit, în dar de pace, bucurie şi sănătate!

Să stăm de veghe la păstrarea valorilor noastre sfinte - credința ortodoxă strămoşească, tradițiile, colindul, portul şi graiul dulce românesc -, oriunde ne-am afla, în țară sau în lume! Și să rămânem la sânul Mamei noastre: Biserica Ortodoxă a Neamului Românesc!

Dorindu-Vă, din inimă de părinte, să aveți parte de Sărbători creştine de iarnă aşa cum se cuvine, cu pace, linişte, bucurie, lumină şi belşug în toate, Vă îmbrăţişăm şi Vă binecuvântăm, cu dragoste sfântă! Vă rugăm să ne aveți în rugăciunile voastre pe noi, ierarhii, pe toți păstorii de suflete de la parohii şi pe toți monahii din mănăstiri, precum şi noi vă purtăm în dragostea şi în rugăciunea noastră, neîncetat! Amin!

Sărbători binecuvântate şi La mulţi ani!

Al vostru, al tuturor, de tot binele doritor şi împreună cu voi călător în rugăciune şi în colind sfânt şi bun, de fiecare Crăciun,

†IUSTIN

Episcopul Maramureşului şi Sătmarului