DARURILE MAGILOR (Se va citi în Episcopia Sloboziei și Călărașilor, în toate bisericile parohiale şi mănăstireşti la Sfânta Liturghie, în ziua Praznicului Naşterii Domnului, iar în filii, a doua zi)

† VINCENȚIUPrin harul lui DumnezeuEpiscopul Sloboziei și Călărașilor

Iubitului meu cler şi popor, Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,Iar din parte-mi, arhierești binecuvântări!

Hristos Se naște, slăviţi-L!Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Sfântul Evanghelist Matei ne ne prezintă, imediat după vestea naşterii lui Iisus, o istorisire despre "Magii de la Răsărit":

“Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii (astrologi) de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: «Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui»” (Matei 2, 1-2).

Din această scurtă prezentare, observăm imediat că Evanghelistul fixează cadrul istoric şi geografic al nașterii lui lisus, prin trimiterea la regele Irod (37-4 î.Hr.) şi la locul naşterii, Betleemul Iudeii. Sfântul Evanghelist Luca ne prezintă şi contextul internaţional al epocii, menţionând domnia împăratului roman Octavian Augustus (27 î.Hr. - 14 d.Hr.) şi efectuarea unui recensământ în provinciile imperiului, care includea şi regatul Iudeea.

Betleemul era locul de naştere al regelui David, căruia Dumnezeu i-a făgăduit că din neamul lui se va naşte Mesia - Hristos, Domnul. De asemenea, Sfântul Evanghelist Matei vorbeşte și despre împlinirea unor prorocii din Vechiul Testament, făcute de un proroc păgân Balaam, care vestește binecuvântare pentru Israel și steaua care va răsări din Iacob: "Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel..." (Numeri 24, 17). Steaua despre care vorbeşte prorocul păgân Balaam nu este un corp ceresc, ci însuși Regele Mesianic, care trebuia să vină; El este steaua care străluceşte asupra lumii şi-i determină destinele:

"Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa" (Apocalipsă 22, 16).

Magii de la Răsărit, păgâni de neam, au văzut o stea extraordinară, care li s-a arătat pe bolta cerească, şi pe care au urmat-o, călăuziţi fiind de ea, pentru a-L afla pe Cel ce S-a născut, "regele iudeilor". Sfântul Evanghelist Matei este singurul dintre evangheliști care se referă la aceste persoane, desemnate ca fiind "magii de la Răsărit", care au întreprins o călătorie anevoioasă din țara lor până la Betleem, pentru a-L afla și a I se închina Pruncului nou-născut în regatul lui Irod.

După ce au ajuns la curtea regelui Irod de la Ierusalim, şi în urma consultării acestuia cu arhiereii, cărturarii şi înțelepții de la palat despre cetatea Betleem, locul unde trebuia să Se nască Mesia, potrivit profeţiei lui Miheia, magilor li s-a cerut de către regele Irod să cerceteze cu de-amănuntul cele despre nașterea Pruncului dumnezeiesc și să-l informeze, ca şi el să meargă să I se închine.

Intenţia regelui Irod era de a profita de magi, pentru a-L găsi şi ucide pe Pruncul Iisus, pe care-L considera o ameninţare pentru domnia sa. Termenul "magi" derivă din numele unui trib din Media. Magii, potrivit informaţiilor oferite de istoricul grec Herodot, erau preoţi în religia persană şi se ocupau cu astronomia sau cu astrologia. Tot Herodot ne informează că in lumea antică erau chemaţi "magi" în special astrologii, interpreţii viselor şi ghicitorii proveniţi din Orient. În tradiţia iudaică erau consideraţi însă mai degrabă şarlatani şi înşelători, persoane care deţineau o ştiinţă ocultă. De aceea, acest cuvânt "magi" este întâlnit în izvoarele vechi cu înţelesuri pozitive, dar şi negative. Sfântul Evanghelist Matei îi consideră pe magi ca fiind persoane culte, experţi în astronomie, care, păgâni fiind, recunosc semnele naşterii lui Hristos şi, astfel, învaţă să înţeleagă şi Scriptura (Matei 2, 5).

Dreptmăritori creștini,

Istoria magilor a stimulat totdeauna evlavia populară. Au fost consideraţi regi, în baza profeţiei lui Isaia din capitolul 60, versetele 3 şi 6, care spune: "Vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta" (v. 3), "Caravanele de cămile te vor acoperi, și dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului" (v. 6); totodată si în baza Psalmului 71, 10-11: "Împăraţii Tarşişului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. Şi se vor închina Lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji Lui".

Deși Evanghelia după Matei nu vorbeşte despre numărul lor, tradiţia vorbeşte de "trei magi", în baza darurilor pe care le-au oferit. Numele lor, potrivit tradiţiei vechi a Bisericii sunt: Gașpar, Melchior şi Baltazar. De asemenea, Biserica a interpretat istorisirea nașterii lui Iisus pe fundalul profeţiei lui Isaia 1, 3 care afirmă că: "Boul îşi cunoaşte stăpânul și asinul ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu Mă pricepe". Şi astfel, Nașterea lui Iisus este reprezentată într-o iesle, alături de aceste animale, la care s-au adăugat cămilele și dromaderii care au însoţit caravana magilor de la Răsărit la Betleem.

Ceea ce este important, pentru a înţelege istorisirea despre "magii de la Răsărit", este faptul că aceşti magi nu erau iudei, ci străini, care se află în căutarea lui Mesia, făgăduit de Dumnezeu poporului ales de El. Originea lor este descrisă în mod generic: ei vin din Răsărit sau Orient, şi sunt, aşadar, păgâni care-i reprezintă pe toţi aceia care, iniţial, fuseseră excluși de la făgăduinţele divine, deoarece nu aparțineau poporului Israel, devenind astfel, în virtutea atitudinii lor de a-L primi pe Mesia, destinatarii operei mântuitoare înfăptuite de Hristos.

Găsirea Pruncului de către magi constituie un izvor de mare bucurie, sentiment care este subliniat în mod deosebit. Această bucurie indică reacţia umană în faţa intervenţiei mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie. Dumnezeu este iubire, iar bucuria este semnul prezenţei Sale. Bucuria este dăruită celui ce descoperă comoara (Matei 13, 44), celui ce-L întâlneşte pe Dumnezeul cel Viu (Matei 28, 8). Este bucuria celui care a găsit şi a fost găsit.

"S-au bucurat că au găsit ce căutau; s-au bucurat că au ajuns vestitorii adevărului; s-au bucurat că n-au făcut în zadar atâta cale. Atât de mare le era dorul de Hristos! Şi venind, steaua s-a oprit chiar deasupra capului Pruncului, arătând că Dumnezeiesc este Pruncul. Oprindu-se steaua, i-a făcut să se închine Pruncului, nu ca niște simpli barbari, ci ca unii din cei mai înţelepţi dintre barbari. Vezi ce rost mare a avut steaua? În afară de profeție şi de interpretarea arhiereilor și cărturarilor, magii au dat atenţie și stelei"— Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, VII, IV

Sfântul Evanghelist Matei nu redă nicio particularitate legată de întâlnirea magilor cu Sfânta Familie la Betleem, niciun dialog între magi şi mama Pruncului, ci subliniază numai faptul că ei au reușit să-şi îndeplinească scopul pentru care au pornit în călătorie: să I se închine Pruncului şi să-I ofere aur, tămâie şi smirnă (Matei 2, 11), daruri care se referă la măreţia și importanţa destinatarului. Aurul şi tămâia sunt menţionate și în Isaia 60, 6 ca omagiu pe care popoarele aveau să-l aducă Dumnezeului lui Israel.

Pentru Părinţii Bisericii, darurile oferite de magi Pruncului lisus au o însemnătate aparte. Aurul simbolizează demnitatea regală a lui Iisus, smirna simbolizează moartea Sa, iar tămâia dumnezeirea Sa. Sfântul loan Gură de Aur spune că magii "I s-au închinat și I-au adus daruri lipsite de toată greutatea legii iudaice; că nu I-au jertfit oi şi viței, ci daruri care erau aproape de filosofia Bisericii noastre, adică: credinţă, ascultare şi dragoste" (Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Matei, VIII, ID).

Darurile oferite de "magi" Pruncului Iisus cuprind prin însemnătatea lor Taina îndoitei naturi a Persoanei lui Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Sfântul Evanghelist Ioan vorbeşte de folosirea smirnei la moartea lui lisus, când prezintă faptul că Nicodim pregătise, printre altele, şi smirnă, pentru ungerea trupului lui lisus (loan 19, 39). Astfel, prin darul smirnei, magii prevestesc Taina jertfei pe Cruce a Pruncului născut la Betleem, pentru noi oamenii și a noastră mântuire.

Dreptmăritori creștini,

Dincolo de tradiţia evanghelică, istorică sau folclorică, ce însoţeşte chipul acestor persoane numite "magi" rămâne să învăţăm din exemplul lor importanţa căutării, a punerii în mişcare pentru a găsi Calea care ne duce la descoperirea Mântuitorului Iisus Hristos. Călătoria lor poate fi interpretată ca o pildă pentru aşteptarea fiecăruia dintre noi, pentru căutarea noastră interioară, duhovnicească. Viaţa veşnică pe care ne-a adus-o Fiul lui Dumnezeu prin întruparea şi naşterea Sa din Fecioara Maria implică cunoaşterea singurului Dumnezeu adevărat şi a lui Iisus Hristos, Fiul Său, pe care El L-a trimis în lume (Ioan 17, 3).

De la magi învăţăm ce înseamnă pelerinajul şi procesiunea noastră istorică prin viața aceasta vremelnică, ce ne provoacă să luptăm pentru a învinge greutăţile, să ne testăm și să încercăm să ne depășim limitele, pentru a deveni mai buni. Urmând lumina stelei, au devenit ei înşişi lumină, căutătorii neobosiți ai Adevărului, nădejdea vie a unei așteptări care li s-a împlinit: aflarea lui Mesia - Hristos.

Însă lumina de care s-au împărtăşit le-a dat o putere imensă, care constă în capacitatea lor de a dărui. Mişcaţi de dorința de a-L găsi pe Mesia lui Israel, Iisus, Mântuitorul lumii, în urma călătoriei săvârșite au aflat darul dumnezeiesc făcut lumii de Creatorul ei. Călătoria lor a fost jertfa sau sacrificiul adus de ei lui Dumnezeu, prin depășirea propriului egoism, a adâncului întunecat din ei, de care s-au eliberat, curăţiţi şi pregătiţi a se dărui pe ei înşişi ca dar al unei iubiri nemărginite. În același timp, lisus este Darul pe care magii îl primesc, întâlnirea pentru care s-au pregătit şi pe care o aşteptau.

Întâlnirea cu Mântuitorul Iisus îţi dă puterea de a căuta, de a te strădui să înţelegi, de a-ţi lărgi propriul orizont, de a înfrunta obstacolele, de a-ţi depăși propriile limite, fără să-ţi pierzi nădejdea, chiar și atunci când totul pare că se năruie sau când avem impresia că totul este în zadar. Să nu încetezi niciodată să cauţi Calea, Adevărul şi Viaţa, care sunt Hristos, să-ţi urmezi steaua ta, visul tău, să-i ajuţi pe cei întâlniți pe Calea aceasta, împărătească. Experienţa aceasta este adevărata bogăţie pe care o putem dobândi fiecare dintre noi, care ne poate schimba şi, din oameni simpli și obişnuiţi, putând deveni "împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnicii Lui".

Iubiți fii duhovnicești,

Punându-Vă la inimă chipul luminos al celor trei magi, GAȘPAR, MELCHIOR și BALTAZAR, căutători neobosiţi ai Adevărului şi următori Stelei celei luminoase, Vă adresez cuvânt de binecuvântare, de rugăciune stăruitoare şi nădejde puternică, pentru ca, la Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului, Bobotezei și în Noul An - 2024 - Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor, cu rugăciunile Sfinţilor tămăduitori, fără de arginţi, să aveţi pace, atât de importantă în aceste vremuri bântuite de spectrul războiului, să aveţi bucurii sfinte, cu împliniri spirituale şi materiale. Toate aceste daruri le puteți avea, fiind următori Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Ce este "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14,6), Cel Ce este "Lumina lumii" (Ioan 8,12).

Rămân al vostru Arhipăstor, pururi rugător către Domnul lisus Hristos,

Dumnezeul nostru, ca să dăruiască pace lumii și sufletelor noastre mare milă.

† VINCENȚIU

Episcopul Sloboziei și Călărașilor