Aflarea sfintelor moaște ale Sfântului Mucenic Mina cel cu Grai Frumos, din Alexandria

Zi de amintire aparte: 17 februarie

   Sfântul Mucenic Mina Kalikelados (Cel Bine-Grăitor, Cu Grai Frumos), de loc din Atena, a suferit ca mucenic, alături de Sfinții Ermoghen și Evgraf, în jurul anului 313 (10 decembrie).

   În vremea domniei împăratului Vasile Macedoneanul (867-886), comandantul militar Marcian avea să afle locul în care se odihneau sfintele moaște ale Sfântului. Evenimentul a rămas însemnat ca rod al unei minuni evidente, întrucât Sfântul Mina i-a apărut mai întâi în vis unui om evlavios, dezvăluind aceluia locul.

   Sfântul Mina s-a născut într-o familie păgână. După ce și-a sfârșit perioada de pregătire în ale cunoașterii, excelând în retorică, a realizat că idolatria era o minciună și o iluzie. De asemenea, nu putea găsi satisfacție, sau adevărul, în filozofie. Studiind scrierile creștine și Sfintele Evanghelii, a aflat desăvârșirea și lumina adevărului. Așa a devenit, Sfântul Mina, creștin.

   Sfântul Mina a ajuns într-o poziție de nobil, de conducător, sub împăratul Maximinus (311-313) - unii istorici susțin că sub împăratul Maximian (286-305), în Antiohia. Împăratul presupunea că este un idolatru, iar Sfântul Mina a ales să nu dezvăluie faptul că se convertise la creștinism. El a fost trimis în Alexandria de către împărat, pentru a-i suprima pe creștinii de acolo, împotriva cărora păgânii se revoltaseră, pe când împăratul se afla cu treburi în Bizanț. 

   Sfântul a primit, astfel, ordin ca, în cazul în care creștinii nu respectă poruncile împărătești și nu-i respectă pe zeii romani, să fie aspru pedepsiți. Sfântul Mina a plecat în Alexandria, însoțit de autoritățile imperiale.

   După ce a făcut pace acolo, câștigând respect atât din partea păgânilor, cât și a creștinilor, Sfântul Mina a decis să-și mărturisească deschis credința creștină, sperând să-i încurajeze pe creștinii din Alexandria și să fie un exemplu de eroism. Distins pentru darul cunoașterii sale, pentru care și-a câștigat renumele de Kallikelados ("Cu grai frumos"), Sfântul MIna a început în mod deschis să predice credința creștină și a convertit mulți păgâni la Hristos. Aflând acest lucru, Maximinus l-a trimis pe Ermoghen în Alexandria, pentru a-i judeca pe sfinții de acolo. Mai mult, el i-a dat ordin să curețe cetatea, de creștini.

   Ermoghen, deși era păgân, se distingea prin natura sa bună și respectul față de lege. Mișcat de rezistența Sfântului Mina în fața chinurilor și de vindecarea sa minunată în urma caznelor crude, a ajuns să creadă și el în Hristos. Când Ermoghen l-a vizitat pe Sfântul Mina în închisoare, pentru a vedea dacă murise din cauza rănilor, l-a găsit complet vindecat și l-a întrebat cum de se întâmplase aceasta. Sfântul Mina a răspuns că fusese vindecat după ce citise din Psalmi și a zis: "Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti" (Psalmul 22: 4).

   Maximinus însuși a ajuns, mai apoi, în Alexandria, îndurerat de apostazia alexandrinilor. Nici rezistența aparte a Sfinților Mina și Ermoghen în fața chinurilor, nici măcar minunile săvârșite de Dumnezeu în această cetate, nu l-au liniștit pe împărat, ci l-au supărat și mai mult. Împăratul l-a înjunghiat, el însuși, pe Sfântul Evgraf, scrib al Sfântului Mina, care se convertise și el la creștinism prin Sfânt, după care a poruncit să fie decapitați Sfinții Mucenici Mina și Ermoghen.

   Sfintele moaște ale Sfinților Mucenici au fost aruncate în mare, într-un cufăr din fier. În loc ca acesta să se scufunde pe fundul mării, a plutit în regiunea Bizanțului. La sosirea cufărului de fier, un Înger i s-a arătat Episcopulu locului i și i-a spus să întâmpine sfintele moaște ale Sfinților Mucenici Mina și Ermoghen pe plaja cunoscută sub numele de Acropole, menționându-i că veniseră din Alexandria.

   El i-a chemat pe toți creștinii pe care îi putea chema la acea oră, fiind miezul nopții, și au mers la malul mării. Acolo, au văzut o lumină puternică în larg, ca un stâlp care se înălța către cer. Alături de acea lumină, se zăreau doi bărbați strălucitori, care stăteau cu evlavie de ambele părți, apropiindu-se de port. Deși inițial creștinii crezuseră că era vorba despre o galeră, privind mai atent au descoperit un cufăr din fier care se mișca rapid pe mare, pe deasupra apei. Când a ajuns cufărul, cei doi îngeri l-au îndrumat pe Episcop cum să păstreze cufărul până la moartea împăratului Maximinus.

   Creștinii s-au închinat înaintea sfintelor moaște și le-au așezat într-o biserică, așa cum fuseseră învățăți de îngeri. Când Maximinus a murit, Episcopul a îngropat sfintele moaște în pământul Acropolei, astfel încât Sfinții să devină păzitorii orașului.

   Aproape cinci sute de ani mai târziu, în timpul domniei împăratului Vasile I (867-886), Sfântul Mina îi apărea, într-o noapte, unui oarecare om pe nume Filomatis, care era soldat în corpul militar Ikanaton (Gărzile Palatului) și i-a arătat locul sfintelor moaște, în zona de țărm cunoscută sub numele de Acropole, arătând către ea cu degetul.

   Evlaviosul și credinciosul Filomatis a mers și i-a dezvăluit în detaliu viziunea, prietenului său Marcian, care era comandantul regimentului Numera, iar el, la rândul său, i-a spus împăratului că, pe malul mării Nicomidia, lângă plaja Acropole, sub pământ, sunt ascunse sfintele moaște ale Sfântului.

   A trimis soldați în acel loc, unde au găsit o raclă din fier, care conținea sfintele moaște. Raclei îi era atașată o placă, prin care se indica faptul că, în interior, se aflau sfintele moaște ale Sfântului, precum și locul unde ar trebui așezate. 

   Trebuie remarcat faptul că acel cufăr de fier nu conținea decât sfintele moaște ale Sfântului Mina. Se presupune că sfintele moaște ale Sfântului Ermogen fuseseră așezate în altă parte.

   Sfintele moaște, astfel aflate, au fost mutate la Constantinopol. Împăratul Vasile a zidit o biserică în numele Sfântului Mucenic Mina din Alexandria. Sfântul Iosif Imnograful (4 aprilie) a compus un Canon în cinstea acestor Sfinți Mucenici.

   Astăzi, o părticică a sfintelor moaște ale Sfântului Mina poate fi găsită în Mânăstirea Leimonos din Lesbos, iar alte părticele se află în Mânăstirea Dochiaru din Muntele Athos și la Muzeul Benaki din Atena. În ziua de 10 decembrie 2006, Muzeul Benaki a dăruit o parte din acestea Sfintei Mitropolii Ftiotida.

Sărbătorirea lor principală se face pe 10 decembrie, în timp ce Aflarea Sfintelor Moaște este serbată în ziua de 17 februarie.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.