De asemenea, cu smerenie: Sfantul Varsanufie de Optina, 1 aprilie

Wednesday 31 march 2010

Sfantul Varsanufie de Optina, 1 aprilie

Tare se Intrista cand oamenii nu stiau de Sfinti
Dupa ce a ajuns colonel, propus pentru gradul de general In armata rusa, Sfantul Varsanufie (mireanul Paul I. Plikhanov) s-a calugarit. A ajuns egumen de Optina, apoi de Staro-Golutvin, Inainte-vazator si taumaturg al bolilor fizice si psihice. De la el s-au pastrat Omilii pentru mireni, predici trecute In scris de fiii lui duhovnicesti, si Sfaturi pentru monahi, scrise de ucenicul sau, ieromonahul Nicon Beliaev.

Aceste cuvinte reprezinta o forma prescurtata si adaptata a sfaturilor din Scara lui Ioan Scararul si de la alti Sfinti Parinti. A trecut la Domnul In ziua de 1 aprilie 1913, avand sfinte moaste.

Aflam din sinaxarul zilei ca Sfantul Varsanufie iubea Vietile Sfintilor, dintre toate cartile duhovnicesti. Era convins de ajutorul special acordat de Sfintii invocati si de valoarea exemplului oferit de fiecare Sfant In parte. De aceea el Ii Indemna pe multi sa citeasca Vietile Sfintilor, ca sa Inteleaga ce prieteni si sustinatori avem In razboiul nevazut. Iar cand afla ca multi oameni nu cunosc Vietile Sfintilor si nu au timp de ele, se Intrista. El Insusi se Inarma cu ajutorul Sfintilor pomeniti In fiecare zi.

Din cugetarile Sfantului Varsanufie despre smerenie si Indemnul sau plin de nadejde (selectate din „Staretul Varsanufie” – Anastasia, 1994, Comorile Pustiei – 1):

– Smerenia si ascultarea ne ajuta sa dobandim si celelalte virtuti. Iar cand este mandrie se pierd toate.
– Batranii nostri spuneau: Sa aveti smerenie! Primul lucru este sa aveti smerenie!
– Obisnuiti-va cu gandul ca sunteti niste osanditi, vrednici de iad si ca puteti scapa de el numai cu mila lui Dumnezeu. Asta este greu. Numai sfintii au izbutit sa faca asta. Numai ei s-au socotit pe ei Insisi vrednici de iad si mai rai decat toti.
– Mantuirea noastra depinde de smerenie, caci psalmistul David spune: „Vezi smerenia mea si osteneala mea cata este si-mi iarta toate pacatele mele”.
– Calea smereniei – Indelunga-rabdare In biruirea sinelui.
– In razboiul Impotriva patimilor, noi ne osandim pe noi Insine, ne pocaim, ne smerim si continuam sa luptam chiar daca suntem biruiti de ele. Si asa mergem Inainte fara Indoiala. Numai asta ne ramane: smerenia.
– Slava desarta este pagubitoare nu numai pentru oamenii simpli, ci si pentru sfinti, deoarece inima omului, chiar a celui sfant, Inclina spre slava. Batranul Anatolie s-a Imbolnavit cand a auzit ca Parintele Ioan din Kronstadt l-a vazut In vedenie ca liturghiseste cu Ingerii. A postit si s-a rugat Domnului sa-i stinga acest gand din mintea sa. De ce? Se temea de iubirea de sine. Se temea de gandul: „iata ce sunt”. Si Intr-adevar, atunci se pierd toate.
– Sunt foarte pacatos. Cu alte cuvinte, sunt un om al lui Dumnezeu si m-am lasat cu totul In mainile Lui.
– Daca-ti pui ca tinta acoperamant sa ai smerenia divina ce este vesmantul lui Dumnezeu, niciodata nu vei lasa bucuria biruintei vrajmasilor nevazuti ai mantuirii tale. Sufera cu sarguinta toate gandurile jignitoare si nu cugeta vreodata sa lasi calea cea stramta si cu scarbe, deoarece numai ea este chezasia bunatatilor fagaduite de Dumnezeu. Iar cand Iti vin vizitatori vicleni ai gandurilor rele, sa-i biruiesti cu numele lui Iisus, Numele cel Atotputernic.

– Sa traiesti pentru vesnicie, pentru singura frumusete
adevarata si nepieritoare;
si uita cele de vis si mincinoase.
Imbarbateaza-te In lupta cea aspra,
caci Intr-o zi te vei bucura de o viata plina de lumina.
Va suna ceasul si va veni vremea
cand lupta launtrica va Inceta.

Atunci, usor si cu bucurie, vei vedea ca sarcina ta se va usura de mahniri, amaraciuni si ispite.
Atunci, slobozit de patimi, sufletul nu se va mai tulbura
de ameteala gandurilor de Indoiala, ci-l va umple
lumina cea neInserata a Biruitorului.
Si Inlauntrul lui se va Intari pacea lui Dumnezeu
care covarseste toata mintea,
si te vei face mostenitor al cerestii camari de nunta.

Iar sufletul tau, desi mai este In lumea aceasta,
va petrece ca-n raiul din Eden, unindu-se desavarsit cu Hristos Dumnezeu,
Domnul si Mantuitorul nostru.
Si-atunci durerea, mahnirea si suspinul se vor stinge
fara sa lase urme; si – lucru minunat – vei vedea In tine
un pamant nou cuprins peste tot de lumina.