12 august, Sfantul Sfintit Mucenic Alexandru, episcop al Comanei, cinstit potrivit sinaxarelor straine
El era cel potrivit, nu dupa Infatisare, ci dupa inima
Sfantul Alexandru ar fi ramas necunoscut de oameni, daca nu l-ar fi descoperit Dumnezeu, schimbandu-i chemarea, din nebun pentru Hristos, In episcop al Comanei.
Alexandru era un Invatat desavarsit al stiintelor vremii sale (sec. III) si al Sfintei Scripturi, insa cele ale lumii nu i-au adus fericirea ravnita, asa ca a parasit pozitia Inalta din lume si s-a facut vanzator de carbune, In piata Comanei (de langa Neocezareea, In Pont). Astfel nu mai era cunoscut de nimeni, mereu murdar pe haine si pe fata, Innegrit si peticit. Castiga din munca sa doar cat sa-si poata duce zilele, continuand, In particular, studiile sale, dar si mai mult fiind interesat de adancirea curatiei inimii, pentru a fi asemenea Mantuitorului Hristos.
Dupa moartea episcopului locului, potrivit obiceiului de atunci, dintre cei mai de seama barbati ai orasului se alegea viitorul episcop, a carui virtute de capetenie se cerea a fi Intelepciunea. Localnicii, pentru a nu gresi In alegerea lor, au apelat la Indrumarea Sfantului Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii (pomenit la 17 nov.).
In fata acestuia s-au prezentat toti doritorii scaunului episcopal: Invatati, oameni ilustri, buni oratori sau oameni foarte bogati. Cum episcopul ezita, cineva din multime a rostit In deradere: „Daca niciunul dintre acestia nu e potrivit, atunci poate unul ca Alexandru carbunarul o fi…”.
Gandindu-se ca nimic nu este In afara Proniei divine, Sfantul Grigorie a cerut ca acel Alexandru mentionat sa fie adus Inaintea sa, sa-l vada cine este. Acesta a venit asa cum era de obicei, negru pe fata si pe haine, starnind rasul celor prezenti. Dar Sfantul Grigorie, privindu-l cu atentie, a fost luminat de Dumnezeu sa-i cunoasca inima curata. Chemandu-l aproape si punandu-i cateva Intrebari, episcopul s-a convins ca… acesta este cel potrivit. L-a luat cu sine, i-a oferit haine noi, si l-a Infatisat din nou multimii. De fata cu toti, i-a pus diverse Intrebari din Scripturi, aratandu-se Inaintea tuturor Intelepciunea Sfantului Alexandru, care a fost nevoit sa arate ceea ce ascundea.
Atunci, cu totii au dat slava lui Dumnezeu pentru alegerea cea buna, iar Alexandru a fost hirotonit preot, apoi episcop, pastorind cu mult devotament, dublat de smerenie si fapte de milostenie. Viata sa a fost Incununata de primirea muceniciei, dar data exacta a mortii sale nu este cunoscuta exact, unele surse indicand perioada persecutiilor lui Deciu (249-251), iar altele pe cea a lui Diocletian (284-305).
