Sfântul Preacuvios Trifilie, Episcopul Lencusiei (Nicosiei) – Cipru

În cea de-a 13-a zi a lunii iunie, se face pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Trifilie, episcopul Lencusiei, în Cipru.

Sfântul Trifilie, Episcopul Leukosiei (Nicosiei), s-a născut la Constantinopol şi a studiat în Beirut – Liban. Era foarte inteligent şi literat, alegându-şi ca îndrumător un om de o sfinţenie rară, şi anume pe Sfântul Spiridon al Trimitundei (prăznuit în 12 decembrie).

În vremea aceea, împăratul Constantin al II-lea (337-340) a căzut grav bolnav şi nefiind doctor care să-l poată ajuta, s-a întors la Dumnezeu, pentru ajutor. În vis, i-a apărut un înger care-l îndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a arătat pe doi, spunând că numai prin ei se va putea vindeca.

Împăratul a dat imediat un edict prin care îi chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind şi Sfântul Spiridon, care împreună cu ucenicul său, Sfântul Trifilie s-au prezentat în faţa împăratului. Bolnavul i-a recunoscut îndată pe cei prin care avea să se vindece după cum i-a arătat îngerul. S-a închinat în faţa lor şi i-a rugat să se roage pentru sănătatea lui. Atunci, Sfântul Spiridon a pus mâna pe capul împăratului şi, după ce s-a rugat, acesta s-a însănătoşit.

Sfântul Trifilie a fost impresionat de viaţa frumoasă de la palat, de figura impunătoare a împăratului şi de toate frumuseţile de-acolo, încât Sfântul Spiridon l-a întrebat: “De ce te minunezi? Crezi că toate acestea îl fac pe împărat mai drept în faţa lui Dumnezeu? Toţi aceştia, împăratul împreună cu demnitarii, vor sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu, cu cei mai săraci laolaltă. Omul trebuie să caute binecuvântarea şi slava cerească”.

La scurt timp, Sfântul Trifilie a fost înscăunat Episcop al Leukosiei, în Cipru, şi îl vizita deseori pe Sfântul Spiridon. Odată, au trecut împreună pe lângă nişte vii şi o grădină, foarte frumoase şi pline de rod, numite Parimnos. Sfântul Trifilie a fost atras, din nou, de aceste pământuri şi ar fi dorit să le cerceteze mai îndeaproape. Sfântul Spiridon, citindu-i gândurile, l-a întrebat de ce îşi doreşte lucruri lumeşti şi efemere, când omul ar trebui să-şi adune comori în cer şi pentru aceasta să se nevoiască. Astfel, prin rugăciunile învăţătorului său, Sfântul Trifilie a mers pe calea desăvârşirii sale duhovniceşti, dobândind milă, inimă curată, credinţă dreaptă şi, nu în cele din urmă, iubire, pe lângă alte virtuţi.

La un sinod al episcopilor, care avusese loc în Cipru, Părinţii l-au rugat pe Sfântul Trifilie să le vorbească, cunoscută fiind priceperea acestuia. Alegând ca subiect vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11), în loc de “pătuţ”, aşa cum apărea în Sfânta Scriptură, a spus “pat”. Foarte nemulţumit de această omisiune a Sfântului Trifilie, Sfântul Spiridon i s-a adresat dur, spunându-i: “Te crezi mai vrednic decât Cel Care a spus “pătuţ”, încât să te ruşinezi de cuvintele Lui? – ieşind hotărât din biserică. Astfel, Sfântul Trifilie a primit o lecţie de umilinţă, ca să nu mai fie vreodată mândru de priceperea sa.

Sfântul Trifilie şi-a condus mai departe turma, cu pricepere şi, din moştenirea rămasă de la mama sa, acesta a construit mănăstirea de la Leukosia. Sfântul a plecat la ceruri, la o vârstă foarte înaintată, prin anul 370.

Pelerinul rus, Egumenul Daniel, a mărturisit că a văzut Sfintele Moaşte ale Sfântului Trifilie, în Cipru, la începutul secolului al XII-lea.