Sfântul Antonie, Patriarhul Constantinopolului, era originar din Asia, dar a trăit în Constantinopol încă din tinereţe. S-a născut în jurul anului 829, din părinţi bogaţi şi evlavioşi. După moartea mamei sale, a intrat într-o mănăstire, la vârsta de doisprezece ani, unde urmând exemplul egumenului, şi-a petrecut nopţile în rugăciune şi a dus o viaţă monahală strictă.
Odată cu trecerea timpului şi împotriva voinţei sale, a fost hirotonit în treapta Sfintei Preoţii. Mai târziu, la insistenţa Patriarhului, a fost făcut egumen. Slujind în acest rang, şi-a tuns în monahism propriul tată. Sfântul Antonie s-a remarcat prin mila sa, prin dragostea şi grija pentru cei săraci şi ajutorul generos pe care îl oferea acestora.
Înălţat la Tronul Patriarhal din Constantinopol, în 893, Sfântul Antonie şi-a intensificat grija pentru cei lipsiţi şi mai ales pentru starea lor duhovnicească. Cu ajutorul împăratului Leon cel Înţelept, Patriarhul Antonie a făcut mult bine Bisericii şi a încurajat evlavia în popor. De asemenea, a construit o mănăstire deasupra Sfintelor Moaşte ale Sfintei Kallia (12 februarie). În ciuda faptului că era în vârstă, el vizita toate bisericile, îndeplinind porunca Mântuitorului de a fi slujitorul tuturor fraţilor.
În anul 895, înaintat în vârstă, Sfântul Antonie s-a mutat cu pace la Domnul.
