Sfânta Fecioară Muceniţă Apolonia

Sfânta Apolonia a fost o fecioară în vârstă şi diaconiţă din Alexandria, a cărei mucenicie a fost descrisă de Sfântul Dionisie al Alexandriei (5 octombrie), într-una dintre scrisorile sale.

Când Decius a devenit împărat în 249, a lansat cel mai mare atac asupra creştinismului, de până la acel moment, devenind primul împărat care a cerut exterminarea totală a acestuia. Sfântul Dionisie spune că persecuţia a început în Alexandria, cu un an înainte de a începe în alte locuri, incitată de un anumit „profet şi poet al răului”, care a stârnit poporul împotriva creştinilor.

Susţinuţi de puterea guvernului, păgânii i-au masacrat pe creştini, crezând că îşi slujesc zeii falşi prin aceasta.

„Fecioara în vârstă Apollonia” a fost arestată şi lovită în faţă, până i-au fost scoşi toţi dinţii. Mulţimea a aprins un foc mare în afara cetăţii şi a ameninţat-o că va fi arsă de vie, cu excepţia cazului în care ea va fi de acord să se închine idolilor şi să aducă jertfe geniului împăratului.

Sfânta Apollonia le-a cerut păgânilor să îi dea o clipă de răgaz pentru a se putea ruga. Făcând ei asta, imediat sfânta a sărit în flăcări şi a fost mistuită, primind o dublă cunună: pe aceea a muceniciei şi pe cea a fecioriei. Dată fiind natura chinurilor sale, ea este uneori descrisă cu un dinte auriu atârnat de un colier, sau un dinte fiind ţinut în cleşti. Este chemată, astfel, în rugăciune în special de cei care suferă din cauza durerilor de dinţi.