Sfântul Vlasie (Blaise) din Cezareea a trăit în secolul al III-lea. Era din Cezareea Capadociei (Asia Mică), fiind păstor.
Când s-a pornit persecuţia împotriva creştinilor, Sfântul Vlasie s-a predat în mâinile chinuitorilor. L-au supus torturii şi l-au bătut cu curele de piele, dar Domnul i-a vindecat rănile. Apoi l-au aruncat pe Sfântul Vlasie într-un cazan cu apă clocotită, dar el a rămas acolo nevătămat. Soldaţii păgâni, văzând această minune, au ajuns să creadă în Hristos.
Guvernatorul, dorind să arate că mucenicul sfânt rămăsese nevătămat nu prin minune dumnezeiască, ci doar pentru că apa i se răcise, a sărit în cazanul cu pricina şi a murit.
După ce i-a adus pe mulţi la credinţa în Hristos, Sfântul Vlasie şi-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu. Credincioşii au înfipt toiagul păstorului sfânt în pământ şi a crescut din el un copac mare, care avea să acopere cu ramurile sale biserica ce s-a înălţat peste Sfintele sale Moaşte.
__________________________
*Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere şi adaptare după ediţii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi străine
