Mărturie a unui student al Athoniadei de pe Muntele Athos, despre o apariție a Sfântului Nichifor Leprosul
“Numele meu este Leon Georgios, am 22 de ani și am absolvit Academia Ecleziastică Athoniada din Sfântul Munte Athos. Îmi doresc să vă povestesc, cu frică de Dumnezeu, despre un eveniment minunat întâmplat nu demult cu Sfântul Cuvios Nichifor Leprosul [cinstit pe 4 ianuarie].
Într-o seară, urmărind să-mi fac canonul de rugăciune în biserica Școlii, închinându-mă, am văzut un călugăr într-o strană care se ruga cu un metanier foarte lung. După ce am făcut semnul crucii, m-am apropiat de el și, aplecat, i-am spus:
„Binecuvintează, părinte!”
El a răspuns:
„Domnul să te binecuvânteze, fiul meu!”.
În acel moment, s-a ridicat cu un zâmbet calm și m-a privit în ochi. Nu pot să-ți spun ce sentiment ciudat am simțit în mine. Am început să pun întrebări. Am întrebat:
„Părinte, cum te cheamă?”
El mi-a răspuns:
„Numele meu este Nichifor, fiul meu, și sunt la Sfinţii Fără de Arginţi”.
Apoi a început să-mi dea răspunsuri la unele lucruri care mă deranjau. El chiar îmi cunoştea gândurile. Am fost surprins de ceea ce mi-a zis. De asemenea, m-a sfătuit să spun mereu rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul”, să ascult de părintele meu duhovnicesc și să practic smerenia și răbdarea.
Așa că l-am întrebat dacă o să mai am ocazia să-l întâlnesc la un moment dat și mi-a zis:
“Da, fiul meu, să vii. Te voi aștepta cu mare bucurie, să mă întâlneşti. Să știi că mă voi ruga mereu pentru tine”.
După ce m-a atins pe cap, mi-a dat o binecuvântare:
“Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să fie cu tine. Și nu te teme, fiul meu. Faceți față ispitelor cu credință și răbdare și voi fi alături de voi.”
M-am aplecat, i-am mulțumit cu lacrimi în ochi și, după ce ne-am îmbrățișat, mi-a spus:
– Nu plânge, pentru că voi fi mereu lângă tine.
Am părăsit biserica crezând că este cineva cunoscut în școala noastră. După o jumătate de oră, ceva m-a atras înapoi la biserică. De îndată ce am intrat, am văzut că nu mai rămăsese decât un miros foarte puternic. Nu am spus nimănui.
Câteva zile mai târziu, un călugăr mi-a dat o carte.
Imediat ce am văzut fotografia și numele de pe copertă, am izbucnit în lacrimi, pentru că persoana descrisă era Sfântul Nichifor Leprosul.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu, care m-a învrednicit să-l văd pe acest sfânt. De atunci, îl iubesc și îl venerez foarte mult. De multe ori, simt prezența sa vie lângă mine.”
(Traducere după o relatare publicată recent în revista MYSTAGOGY)
