Dorul de botez al pruncului
Teo-Christian Ion (poezie premiata cu locul I la concursul Copilul in familie, Ilfov, 2011)
Ia-mi lacrimile lui Adam din Rai,
Şi tânguirea Evei fără grai,
Ia-mi mersul prin deşert, obositor,
Rătăcind drum, spre Fiu Mântuitor,
Ia-mi neputinţa de a ţine-n frâu,
Căderea-n iadul de desfrâu,
Ia-mi visul rău, al nopţilor de smoală,
Şi tremurul adus de boală,
Şi dă-mi…
Dă-mi albul mielului în haină,
Şi scaldă limpede, în Sfânta Taină,
Dă-mi Mirul Mare, trupul mic să crească,
Şi Crezul naşului să îl pecetluiască,
Dă-mi Maica Ta, să-mi fie ajutor,
Când ruga de-nceput rostesc uşor,
Dă-mi aripă de înger păzitor,
Să-mi ocrotească paşi, de fiu rătăcitor,
Dă-mi crucea să însemn pe pernă,
Şi în dormire, grija Ta eternă,
Dă-mi Sfinţii, să îmi ştie numele,
Şi ruga mea în ceruri să o numere,
Dă-mi candelă mereu aprinsă,
Din starea mea de veghe, blând desprinsă,
Dă-mi Psalmii să mi-i fac ghirlandă,
La Liturghie să-i aduc ofrandă,
Dă-mi lacrimă de prunc pentru spovadă,
Şi din Potirul Tainic să fac roadă,
Dă-mi zâmbet de copil în căsnicie,
Ori rugăciunea inimii, de-mi dai călugărie…
Şi când să mă petrec din lumea noastră,
Odihnă dă-mi, cinstind Treimea Voastră!
