In Memoriam: Prea Cucernicul Părinte Dumitru Ichim (1944–2026)

 In Memoriam: Prea Cucernicul Părinte Dumitru Ichim (1944–2026)

Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America / Biserica Ortodoxă a Americii

17 august 2026

Cu adâncă tristețe dar cu nădejdea Învierii și a vieții veșnice, anunțăm trecerea la Domnul a PC. Pr. Protopresbiter Dumitru Ichim, preot emerit al Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Ioan Botezătorul” din Kitchener, Ontario, distins teolog, poet și scriitor și slujitor devotat al Episcopiei Ortodoxe Române din America.

Născut la 14 august 1944, în Dărmănești, județul Bacău, România, Părintele Dumitru și-a închinat viața slujirii lui Hristos și Bisericii Sale, precum și păstrării și cultivării credinței, spiritualității și culturii românești ortodoxe în America de Nord.

Între anii 1959 și 1964, a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, iar în anul 1968 a absolvit Institutul Teologic din București, unde și-a pregătit lucrarea de licență sub îndrumarea profesorului Petru Rezuș. Între 1968 și 1970, a urmat cursurile de doctorat în Teologie Dogmatică sub îndrumarea renumitului teolog Pr. Dumitru Stăniloae, a cărui gândire teologică și duhovnicească a rămas un reper important pentru întreaga sa viață și activitate.

Continuându-și formarea teologică în America de Nord, Părintele Dumitru a urmat studii postuniversitare în zona Chicago–Evanston între anii 1970 și 1972. Ulterior, a primit o bursă din partea Consiliului Mondial al Bisericilor pentru a-și continua studiile la Princeton, unde și-a încheiat studiile doctorale în anul 1973. Teza sa, intitulată The Orthodox Liturgy and the World („Liturghia Ortodoxă și lumea”), a fost realizată sub îndrumarea teologului James McCord.

În anul 1974, Părintele Dumitru s-a stabilit în Canada și a fost hirotonit întru preot, începându-și slujirea pastorală la Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Kitchener. În anul 1978, a devenit preot paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sfântul Ioan Botezătorul” din Kitchener, comunitate pe care avea să o păstorească cu credincioșie și dăruire timp de peste trei decenii și jumătate.

Slujirea sa în Kitchener a depășit cu mult îndatoririle obișnuite ale vieții parohiale. Prin viziunea sa pastorală și prin neobosita sa dăruire, Părintele Dumitru a avut un rol hotărâtor în dezvoltarea comunității ortodoxe românești și în înființarea Centrului Cultural Românesc. De asemenea, a îndrumat comunitatea în ridicarea noii biserici „Sfântul Ioan Botezătorul”, care a fost târnosită la 14 august 1994, chiar în ziua în care Părintele Dumitru împlinea vârsta de 50 de ani.

Părintele Dumitru Ichim și-a încheiat slujirea ca preot paroh al Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Kitchener la începutul anului 2014, după mai bine de 35 de ani de păstorire a comunității. Începând cu 1 ianuarie 2014, responsabilitatea pastorală a parohiei a fost încredințată PC. Pr. Ionuț Maerean, care slujise ca preot asistent din septembrie 2013. În zilele de 23–24 august 2014, comunitatea parohială a marcat în mod solemn retragerea Părintelui Dumitru din activitatea pastorală, precum și împlinirea vârstei de 70 de ani, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Nathaniel. După pensionare, Părintele Dumitru a rămas atașat Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul”, continuând să fie prezent în viața bisericească și culturală a comunității românești.

Pe lângă slujirea sa pastorală și teologică, Părintele Dumitru a fost cunoscut și apreciat ca poet, scriitor, editor și promotor al culturii românești. Începând cu anul 1979, a făcut parte din colegiul de redacție al publicației Cuvântul românesc din Hamilton și s-a implicat în numeroase inițiative literare și editoriale. A editat revista literară Orpheus, publicația parohială Rădăcini și colecția Vestitorul român canadian, colaborând de-a lungul anilor cu revista Solia, precum și cu numeroase publicații teologice și literare românești.

Chiar și după retragerea din slujirea ca preot paroh, Părintele Dumitru a rămas profund implicat în viața culturală și intelectuală a comunității românești. A fost director al Săptămânii Culturale de la Câmpul Românesc, a susținut conferințe pe teme teologice, literare și duhovnicești și a continuat, prin scrierile și activitatea sa publică, să unească mărturisirea credinței ortodoxe cu promovarea culturii românești.

Contribuția sa teologică și literară a fost recunoscută atât în America de Nord, cât și în România. În anul 2016, i-a fost acordat Marele Premiu „Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania”, ca recunoaștere a operei sale literare și a slujirii spirituale și culturale desfășurate timp de decenii în mijlocul comunității românești. În anul 2024, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani, creația sa literară a fost omagiată în cadrul unui simpozion internațional desfășurat la Iași, printr-o sesiune specială intitulată „Poetul Dumitru Ichim la 80 de ani”. În același an, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, i-a conferit Ordinul Cultural „Andrei Șaguna”.

Prin deceniile de slujire preoțească, reflecție teologică, creație poetică, activitate culturală și devotament față de comunitatea ortodoxă românească, PC. Pr. Protopresbiter Dumitru Ichim lasă în urmă o bogată moștenire spirituală și culturală. Generații de credincioși l-au cunoscut ca preot și părinte duhovnicesc, iar cititorii au descoperit în scrierile sale o voce aparte, în care teologia ortodoxă, poezia, spiritualitatea românească și experiența românilor din diaspora s-au întâlnit într-un mod profund și personal.

Episcopia Ortodoxă Română din America transmite sincere condoleanțe familiei Părintelui Dumitru, fiilor săi duhovnicești, clerului și credincioșilor Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Ioan Botezătorul” din Kitchener, precum și tuturor celor care l-au cunoscut, l-au prețuit și au fost marcați de slujirea sa preoțească, teologică și literară.

Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce este Învierea și Viața, să odihnească sufletul nou-adormitului Său slujitor, PC. Pr. Protopresbiter Dumitru, în locașurile drepților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Veșnica lui pomenire!

Asociația Lăcașuri Ortodoxe se alătură mesajului Episcopiei, amintind faptul că Părintele Dumitru Ichim a colaborat cu Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe, din calitatea de membru al Asociației, informându-ne în mai multe rânduri, personal, despre evenimente în desfășurare pe continentul american, sau uneori oferindu-ne în dar poezii compuse de Preacucernicia Sa, arătându-ne de fiecare dată dornici să le publicăm în paginile noastre.

Este important de amintit, de asemenea, că Părintele Dumitru Ichim a fost și cel care a introdus în literatura română genul de poezie fixă japoneză „haiku” şi „tanka”.

Totodată, adăugăm la meritele prezentate mai sus, că Părintele Dumitru Ichim a primit și „Marele Premiu: Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania” (în primă ediție). Premiul în cauză se “acordă unor personalități reprezentative ale culturii române din țară și din străinătate, pentru excelența operei lor și pentru efortul creator pus în slujba neamului și a identității noastre naționale. Același premiu se acordă și unor autori de sinteze critice dedicate vieții, marilor proiecte teologice și literare sau modelului de slujire ortodoxă a Înaltului Ierarh”.

La decernarea premiului, s-a precizat:

“Fericitul câștigător de anul acesta al Premiului este Părintele și poetul Dumitru Ichim, un discipol sensibil și admirator al Mitropolitului, pentru excepționala lui integrală lirică și pentru remarcabila activitate de zidire sufletească în comunitatea românilor din Kitchener, Ontario, Canada. 

Este ctitorul unei sfinte biserici înălțate din temelii în același oraș, al unui Centru cultural și organizatorul de decenii al săptămânii de spiritualitate românească de la Hamilton (Canada). 

Ultimele două volume monumentale ca abordare mistic-filosofică a unor paradigme de istorie biblică sunt chiar cele prezentate astăzi: Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, ediția II-a, revizuită și adăugită (Editura Școala Ardeleană, Cluj, 2015) și Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. Poeme de dragoste (Editura Școala Ardeleană, 2016)”.

În ce privește opera Părintelui Dumitru, amintim:

- De unde începe omul, versuri, Bucureşti, 1970 – volum de debut;

- Planeta Ichtys, proză, Canada, 1974;

- Vinerea Mare, proză, 1975;

- Sub umbra Sfinxului, epistolariu, proză, în colaborare cu P. Rezuş, Kitchener, 1975;

- Urmele, poeme haiku, Canada (Kitchener), 1977;

- Valea nisipului de aur, poeme haiku, Canada (Kitchener), 1977;

- Constantin Brâncoveanu, poem istoric, Kitchener, 1981;

- Melcul – şase scene în versuri, Kitchener, 1981;

- Vinerea Mare, proză, Kitchener, 1981;

- Agape, versuri şi proză, în colab. cu N. Novac şi Florica Baţu, Kitchener, 1982;

- Biserică şi religie la români, eseuri, în colaborare cu H. Stamatu, Canada (Hamilton), 1985;

- Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greier, poeme tanka, München, 1987;

- Apariţiile Maicii Domnului la Mejdugorje, Kitchener, 1989;Fântâna luminii, 100 plus poeme haiku, Editura Apollo, Bucureşti, 1993;

- Pasărea cu şapte aripi, poeme tanka, Editura Apollo, Bucureşti, 1993;

- Cerșetorul porților de rouă, Editura Albatros, București, 2001

- Poem imaginar dramatic în cinci tablouri, Cluj-Napoca, 2003;

- Floarea fântânilor pierdute, versuri, Vancouver, Canada, 2003;

- Adânc pe adânc, sacerdoţiu liric, antologie realizată de Ioan Petraş, Editura Brumar, Timişoara, 2006 (autorul are o secţiune);

- Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012;

- Heshtjet e Pafejuara (Nelogoditele tăceri), ediţie bilingvă româno-albaneză, traducere Baku Ymeri, Editura Rozafa, Prishtine, 2013;

- Le solitudine della pietra (Singurătăţile pietrei), Ediţie bilingvă româno-italiană, traducere Maria Niculescu, Editura Ginta Latină, Bucureşti, 2013;

- Den Vita Tiden (Timp alb), ediţie bilingvă româno-suedeză, traducere Dorina Brânduşa Landen, Editura Hans Erik Forlag, Skarblacka, 2013;The ideogram of my Soul (Ideograma sufletului meu), ediţie româno-engleză, traducere Muguraş Maria Petrescu, Ed. Gracious Light, New York, 2013;

- Apa morţilor, prefaţă de Valeriu Anania, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013;

- Grădina Reginei Izvana, poeme de dragoste, Editura Cuvântul, Chişinău, 2014;

- Half of Ring above the Ocean (Jumătate de inel deasupra oceanului), ediţie bilingvă, traducere Muguraş Maria Petrescu, Editura Destine literare, Ottawa, 2014;

- Şarpele de aramă, prefaţă Nazaria Buga, Editura Sfântul Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 2014;

- Antologia Duke vallëzuar nëpër fjalë (Valsând printre cuvinte, Antologie poetică), Editura Albanezul, Bucureşti, 2015;

- Psaltirea apocrifă a Dreptului Iov, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015;

- Cireşe amare (poeme de dragoste), Editura Singur, Târgovişte, 2015;

- Cântece sumeriene, Editura Etnous, Braşov, 2015;Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer, poeme de dragoste, Editura Școala Ardeleană.

- Pr.dr. Dumitru Ichim: PSALMUL DE FLORII (poezie) ?email=true

- PSALMUL PASTELUI – Pr.dr. Dumitru Ichim (poezie)

https://lacasuriortodoxe.ro/articole/17169-psalmul-pastelui-pr-dr-dumitru-ichim-poezie.html?email=true

Între informațiile transmise direct nouă, amintim:

   - Sărbătoare mare, la românii din Canada (VIDEO): serbare la Câmpul Românesc și slujbă de hram; 

   - Săptămâna Internațională a Culturii Române 2016; CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA

- SEMICENTENAR: Programul Săptămânii Internaționale a Culturii Române în CANADA 2017

- Săptămâna Internațională de Cultură, Hamilton, 2018

Am extras, de asemenea, din paginile ARHIVEI Lăcașuri Ortodoxe un moment important: CONFERINȚA DOAMNEI LIDIA STĂNILOAE, ținută în Parohia Ortodoxă Română "Sfinții Cosma și Damian" din Mulhouse, Franța, în ziua de 14 februarie 2010. Evenimentul a fost mediatizat pe larg în paginile Lăcașuri Ortodoxe la acea vreme, oferind abonaților noștri și înregistrarea video integrală a acestuia. Cu această ocazie, Doamna LIDIA STĂNILOAE preciza - prețuind pe măsură cuvintele remarcabile și de o finețe extraordinară ale Părintelui Dumitru Ichim la adresa Pr. Dumitru Stăniloae, iată ce zicea:

Iată ce scrie poetul Dumitru Ichim, care a devenit preot: “Înrudit cu Nae Ionescu și Nichifor Crainic, Părintele Stăniloae ne vorbea despre “Biserica țăranilor”, adâncurile ortodoxiei noastre. Mulți dintre poeții și scriitorii de vârsta mea își amintesc de întâlnirile cu cel care ne-a adus Filocalia în limba lui Eminescu: în cuvântul românesc Staniloae descoperă un destin al neamului nostru, acela de îndumnezeire a lui, în care Savaot Se apropia de noi ca în icoanele de lemn, bun și iertător, iar țăranul român își exprima noțiunea de transcendență prin expresia “Dumnezeu drăguțul”, un diminutiv majestos de alintare a persoanei iubite, persoana care a dat istoriei miracolul supraviețuirii noastre de neînțeles pentru unii istorici. Folclorul românesc este o tindă a raiului, cu Dumnezeu prezent pretutindeni. Cine este păstorul din “Miorița” decât o imagine a Păstorului Care transformă moartea în nunta fiului de împărat? Cine este Manole, ziditorul bisercii, decat forma românească a lui Emanuel? O minunată imagine ne oferea Stăniloae prin spirala turnurilor Mânăstirii Curtea de Argeș, icoană a înduhovnicirii, a dorului care nu se închide în cerc, ci devine mereu o spirală, ca o permanentă căutare și înălțare.

Remarcabil faptul că numai în limba noastră întâlnim expresii ca “Dumnezeu drăguțu’, Măicuța Domnului”, toate oglindind o gingășie și un sentiment de apropiere de Divinitate. Dumitru Stăniloae scoate în evidență și analizează această trăsătură cu totul originală a ortodoxiei românești. El afirmă că folosind aceste elemente ale limbii noastre s-ar putea defini o teologie de mare exactitate și sensibilitate, reflectată și în limba noastră liturgică, pe care ar trebui s-o păstrăm cu grijă pentru unicitatea ei grăitoare. El subliniază în această carte, ca și în multe alte opere, structura tipică a religiozității românești, care ar putea face ea singură subiectul unor analize extinse, suprinzătoare prin concluziile lor și pe care e păcat că o abandonăm pentru contrafaceri seci, amorfe, ale unui limbaj cotidian lipsit de har și fior sacru.

Înainte de a ne lepăda limba, ar trebui să ne gândim la unicitatea unor cuvinte, de netradus în alte limbi, pe care mulți filologi specialiști le-au analizat în cursul timpului, subliniindu-le originalitatea. Am menționat pe scurt doar câteva aspecte ale acestei probleme, care ea însăși ar putea face subiectul unor îndelungi studii. Este greu să vorbesti despre unul dintre cei mai mari teologi nu numai ai ortodoxiei, deoarece ar trebui să ai acces la această știință, care nu este numai știință, ci este convingere, credință, entuziasm, gândire nuanțată și specifică. Pentru că, în același timp, teologia este trăire, este încredere în Dumnezeu, este certitudinea că suntem ființe privilegiate, pe care Dumnezeu le numește fiii Săi, le iubește ca pe fiii Săi și cărora le dă necontenit dovada acestei iubiri, dovada atât de evidentă, dacă ne dăm osteneala să o vedem. De fapt, ea este accesibilă fiecăruia dintre noi, chiar dacă nu suntem teologi. Acesta este marele mister al perenității credinței. Trebuie doar să ne deschidem ochii, să nu ne încăpățânăm a defila prin viață rămânând doar la aparențe, fără a-i descoperi esența. De aceea, este fundamentală teologia personalistă, în care raportul Dumnezeu-Om este esențial, omul fiind înălțat de Părintele său la rangul de convorbitor, cu toate atributele acestuia. Este o teologie a dualității eu-tu, a relației indestructibile între Divinitate și om, în care omul este pus în fața Creatorului său, și Creatorul îl primește la Sine pe cel pe care l-a creat. Căruia îi dă cea mai definitivă dovadă de iubire: „așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Însuși Fiul Său L-a jertfit pentru mântuirea ei”.

Este, de fapt, o teologie a comuniunii dintre persoane, care joacă un rol important în opera lui Dumitru Stăniloae. Gândirea lui depășește discursivul, împletind opusul cu afirmația, în actul cunoașterii, având Divinitatea ca temelie a comuniunii, în care persoana se definește, prinde contur. În viziunea sa, comuniunea nu este o noțiune abstractă. Ea este identificarea iubirii de sine cu iubirea de aproapele, într-o realitate vie. Teologia dezvoltată de el nu este o știință de concepte, de elaborari științifico-filozofice. Dumnezeu Se coboară la om, Se micșorează, Se smerește pentru a dobândi dragostea lui. Această autosmerire a Domnului, coborârea Sa la om poartă în teologie numele de chenoză. Niciun alt teolog nu a dezvoltat cu atâta profunzime teologia chenozei. Dar, în același timp, iubirea lui Dumnezeu lasă omului libertatea de opțiune. Omul este liber să se mântuiască dacă vrea, să vina la Dumnezeu sau să se îndepărteze de El, să aleagă drumul pe care îl vrea. Tocmai în această libertate acordată omului se vede iubirea totală a Creatorului pentru creaturile Sale. Prin această libertate, omul își câstigă dreptul la nemurire, la viața veșnică. Căci numai prin aceasta libertate, prin această voință liberă de a alege alternativa pe care o voiește, omul se poate defini ca ființă care își manifestă la randul său dragostea față de Creator. Numai astfel se poate apropia de El, într-un elan pentru care slabele noastre posibilități de exprimare sunt atât de neputincioase, încât nu reflectă nici pe departe infinitatea, atotputernicia și bunătatea lui Dumnezeu".

POEZII ÎN DAR...

Pr.dr. Dumitru Ichim: PSALMUL DE FLORII

Că vântul dă viață și litera ucide!

Altar poate să-nalțe pe creanga lui, balsamul.

În sălcii și-au pus harpa, dar nu ne-ai spus, Davide,

Ascunsa profeție ce-n strune-o are ramul.

Râvneam stejaru-n fală, sau vrejul plin de struguri,

Să-mi curgă Eufratul cântări sumeriene.

Ulei mai toarnă slovei, scripturilor din muguri,

Iar roua să își tacă tristețile din gene.

Pândește abatorul, pe străzi, cum trece Mielul.

Copii, din orice piatră, și-aclamă voievodul.

De ce adus ca jertfă, Luminii, motocelul,

Când Tu îi spui că duhu-i n-o să-și cunoască rodul?

Grea, taina înserează mireasma de Florii,

Asinu-ar vrea s-o spună, dar sunt prea mulți copii…

PSALMUL PAȘTELUI – Pr.dr. Dumitru Ichim

Dacă exist? Dar piatra de-alături nu există?

Și care-i diferitul, de n-ar fi suferința?

E un aștept – peronul, nu plânsul pe batistă;

Din tot ce am avere, din ghimpe-mi iau ființa!

Tu ștergi ce-ar fi-nceputul, c-ai fost și peste nu e,

Din care-Ți torni ecoul lăutei când te laut.

Suprema dulgherie continui pân’ la cuie,

Tăcând în crisalidă ca fluturele-n flaut.

Pe masa de la denii, oștiri de flori cresc vraful,

Din mult temuta moarte, trofeu înalt – grădina!

Ca în copilărie Te-adoarme epitaful…

Miroase-a Doamne-Doamne! Și fumul, și lumina…

Ești până-n cer acasă!

Îți pretutind lăstunii

Și țip de bucurie când Te revăd: Rabuni!

****

Bunul Dumnezeu să-l odihnească împreună cu Sfinții bineplăcuți ai Săi! 

Veșnică să-i fie pomenirea!

(Lăcașuri Ortodoxe / 19 august 2026)