Sfântul Sisinie Diaconul, Sfinţit Mucenic din Roma, şi cei dimpreună cu dânsul

Sfântul Sfinţit Mucenic Sisinie Diaconul, din Roma, şi cei dimpreună cu dânsul sunt cinstiţi în ziua de 7 iunie.

Sfântul Sisinie, diaconul, a suferit la Roma, împreună cu Sfântul Sfinţit Mucenic Marcelin, Episcopul Romei, cu Sfântul Diacon Chiriac; de asemenea, cu Smaragd, Largie, Apronian, Saturnin, Crescentie, Papia şi Mavru, şi cu Sfintele Femei Muceniţe Priscila, Lucia şi fiica de împărat Artemia, pe vremea persecuţiei lui Diocleţian şi Maximian (284-305) şi a succesorilor acestora: Galerius (305-311) şi Maxentius (305-312).

Împăratul Maximian, domnitor al Imperiului Roman de Vest, i-a privat pe toţi creştinii de rangul lor militar şi i-a pedepsit la munca silnică.

Un anumit bogat creştin, Trason, trimitea de mâncare şi haine prizonierilor, prin creştinii Sisinie, Chiriac, Smaragd şi Largie. Marcelin a mulţumit lui Trason, pentru generozitatea sa, şi i-a hirotonit, pe Sisinie şi pe Chiriac, diaconi.

În timp ce-i ajutau pe cei încarceraţi, Sisinie şi Chiriac au fost şi ei arestaţi şi condamnaţi la muncă silnică. Ei au împlinit nu numai munca rânduită lor, ci lucrau şi pentru prizonierul Saturnin, care era pe moarte. Prin urmare, Maximian l-a trimis pe Sisinie la Laodichie, guvernatorul districtului.

L-au aruncat pe Sfânt în închisoare. Şeful închisorii, Apronian, l-a chemat pe Sisinie la interogatoriu, dar, văzându-i faţa strălucind cu o lumină cerească, a crezut în Hristos şi a fost botezat. Mai târziu, el a mers cu Sisinie la Marcelin şi a primit Sfântul Mir. Marcelin a săvârşit Sfânta Liturghie şi s-au împărtăşit.

La 7 iunie, Sfinţii Sisinie şi Saturnin au fost aduşi înaintea lui Laodichie, în compania lui Apronian. Apronian a mărturisit că era creştin şi a fost decapitat. Sfinţii Sisinie şi Saturnin au fost aruncaţi în închisoare. Apoi, Laodichie a dat ordin să îi ducă într-un templu păgân pentru a aduce jertfă. Saturnin a spus: “Doar să vrea Domnul, iar idolii păgâni se vor face pulbere!”.

În acel moment, suporţii pe care ardea tămâie înaintea idolilor s-au topit. Văzând această minune, soldaţii Papie şi Mavru au mărturisit şi ei pe Hristos. După chinuri prelungite, Sisinie şi Saturnin au fost decapitaţi, iar Papie şi Mavru au fost aruncaţi în închisoare, unde s-au rugat să primească iluminarea prin Sfântul Botez. Domnul le-a împlinit dorinţa. Lăsându-le închisoarea fără pază, au primit botezul de la Marcelin, şi au revenit în închisoare.

Supuşi unor noi încercări, au mărturisit din nou că sunt creştini şi s-au mutat la Domnul, după chinuri teribile. Sfintele lor Moaşte au fost îngropate de preoţii Ioan şi Trason.

Sfinţii Chiriac, Smaragd, Largie şi alţi prizonieri creştini a continuat să fie puşi la cazne grele.

Fiica lui Diocleţian, Artemia, suferea din cauza unui duh rău. După ce a aflat că prizonierul Chiriac putea vindeca de neputinţe şi alunga duhuri rele, împăratul l-a chemat la fata bolnavă. Drept recunoştinţă pentru vindecarea fiicei sale, împăratul i-a eliberat pe Chiriac, Smaragd şi Largie. Curând, împăratul l-a trimis pe Chiriac în Persia, pentru a o vindeca şi pe fiica împăratului persan.

La întoarcerea la Roma, Chiriac a fost arestat, la ordinele împăratului Galerius, ginerele lui Diocleţian care abdicase şi se retrăsese de la împărăţie. Galerius era foarte supărat pe predecesorul său, deoarece fiica lui, Artemia, se convertise la creştinism. El a dat ordin să-l târască pe Chiriac în spatele carului său, dezbrăcat, plin de sânge şi în lanţuri, pentru a fi umilit de mulţime.

Marcelin l-a criticat pe împărat în mod deschis, înaintea a toată lumea, pentru cruzimea lui faţă de creştinii nevinovaţi. Împăratul a ordonat ca Sfântul Episcop să fie bătut cu nuiele şi să fie pus la cazne grele. Sfinţii Chiriac, Smaragd, Largie şi un alt prizonier, Crescentie, s-au mutat la Domnul, în urma chinurilor. Iar în acel moment, fiica împăratului, Artemia, şi încă douăzeci şi unu de deţinuţi au fost, de asemenea, executaţi, odată cu Chiriac.

Marcelin a fost eliberat în taină, de clericii romani. Dezgropând trupurile Sfinţilor Mucenici Chiriac, Smaragd şi Largie, le-a reîngropat pe proprietăţile a două femei creştine, Priscila şi Lucia, la marginea Romei, după ce a transformat casa Luciei în biserică.

Urcând pe tron, Maxentius a dat ordin să distrugă biserica şi să o transforme în grajd şi l-a condamnat pe Sfântul Episcop la paza vitelor. Epuizat de foamete şi de frig şi obosit de chinurile soldaţilor, Marcelin s-a îmbolnăvit şi a trecut la Domnul, în anul 310.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /