Sfântul Sfinţit Mucenic Lucian, Episcop de Beauvais, şi cei împreună cu dânsul, din Franţa

Sfântul Sfinţit (cleric) Mucenic Lucian, cinstit pe 3 iunie, a trăit în Roma, iar numele păgân a fost Lucius. El a fost convertit la Hristos de Apostolul Petru şi a fost botezat. După mutarea la Domnul a Sfântului Petru, Sfântul Lucian a predicat Evanghelia, în Italia. Sfântul Dionisie Areopagitul (3 octombrie), ucenicul Sfântului Pavel, ajungea la Roma în acel moment. La cererea Sfântului Clement, Episcop al Romei (25 noiembrie), el a fost de acord să propovăduiască Evanghelia în Occident şi a strâns tovarăşi şi ajutoare în acest sens. Sfântul Clement l-a sfinţit episcop pe Sfântul Lucian, apoi l-a trimis cu Sfântul Dionisie, cu sfinţii Marcelin şi Saturnin, Preotul Maximian şi Diaconul Iulian.

Sfinţii predicatori au navigat, din Italia la Gaul (Galia / Franţa modernă). Sfântul Marcelin şi cei care îl însoţeau au continuat drumul până în Spania. Sfântul Saturnin a mers la Gaul, iar Sfântul Dionisie şi ceilalţi au ajuns în regiunea Parisului. De acolo, Sfântul Lucian a mers în Belgia, cu Maximian şi Iulian.

Predicarea Sfântului Lucian a fost una foarte reuşită. Prin puterea cuvintelor sale şi a exemplului vieţii sale, el a convertit un număr mare de păgâni la creştinism. Sfântul Lucian ducea o viaţă ascetică aspră şi, întreaga zi, mânca doar o bucată de pâine şi bea puţină apă. Cu cei convertiţi, era binevoitor, mereu plin de bucurie şi vesel la faţă. Curând, aproape toate aşezările din Belgia erau convertite la Hristos.

În această perioadă, împăratul roman Dometian (81-96) a iniţiat o a doua persecuţie împotriva creştinilor (după cea a lui Nero, 54-68) şi a emis un edict care prescria torturarea şi executarea oricui refuza să aducă jertfe zeilor păgâni.

Trei oficiali au fost trimişi în Belgia, pentru a pune în aplicare edictul. Domnul i-a dezvăluit, Sfântului Lucian, încercarea care îi stătea în faţă. El a strâns turma la un loc, îndemnând-o să nu se teamă de ameninţări, torturi sau de moarte şi apoi să aducă mulţumire lui Dumnezeu, că le-a acordat posibilitatea de a se alătura Sfinţilor Mucenici. După rugăciune, Sfântul Lucian şi preotul Maximian şi Diaconul Iulian s-au retras în vârful unui deal, unde au continuat să înveţe poporul care venise cu ei.

Aici, soldaţii împăratului au năvălit asupra Sfinţilor şi i-au dus la judecată. Sfinţii Maxim şi Iulian au fost îndemnaţi să renunţe la Hristos şi să aducă jertfă idolilor, dar amândoi au refuzat şi au fost decapitaţi.

Apoi, judecătorul a început să interogheze pe Sfântul Lucian, acuzându-l de vrăjitorie şi neascultare faţă de împărat şi Senat. Sfântul a răspuns că nu era vrăjitor, ci mai degrabă slujitor al Dumnezeului Adevărat, Domnul Iisus Hristos, refuzând să aducă jertfă idolilor făcuţi de mâini omeneşti.

Sfântul a fost supus unor bătăi cumplite, repetând: “niciodată nu voi înceta să-L laud pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în inima mea şi cu buzele mele”. Apoi, Sfântul Mucenic a fost decapitat. O lumină cerească a strălucit deasupra trupului său, iar glasul Mântuitorului S-a făcut auzit, chemând pe nevoitorul virtuos în Împărăţia Cerească pentru a primi cununa muceniciei. Prin puterea lui Dumnezeu, Sfântul s-a ridicat, şi-a luat capul tăiat şi a traversat dincolo de râu. Ajungând la locul de înmormântare pe care l-a ales, s-a aşezat pe pământ şi s-a mutat cu pace la Domnul.

În urma acestei minuni, aproximativ 500 de păgâni s-a convertit la Hristos. Mai târziu, o biserică a fost construită peste mormântul Sfântului Lucian, unde au fost mutate şi Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici Maximian şi Iulian.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /