Sfântul Preacuvios Părinte Teodor Sicheotul, Episcopul Anastasiopolei (+613)

Sfântul Teodor a fost din ţara Glatiilor, din satul Sicheot, de lângă Ancira, şi a trăit pe vremea Împăratului Tiberiu II (578-582), până pe vremea lui Heraclie Împăratul (610-641). Şi Dumnezeu era cu dânsul, că încă din cea dintâi vârstă, avea mare dragoste de Dumnezeu, de Sfântul Gheorghe şi de rugăciune.

La vârsta de 14 ani, cu învoirea mamei sale, s-a aşezat într-o peşteră de munte, lângă biserica Sfântului Gheorghe, unde a petrecut mulţi ani în post şi rugăciune. Şi se mirau toţi de acest copil minunat şi de un atât de mare dar de la Dumnezeu, care era întru el, cel atât de tânăr. Şi preamăreau pe Dumnezeu, zicând: “Ai ascuns Doamne, acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor”. Şi sporea în suişurile duhovniceşti, odată cu anii vieţii sale şi a fost numărat Sfântul acesta, întâi, în ceata călugărilor; şi a dăruit Dumnezeu acestui tânăr călugăr, puterea de a face minuni.

Avea 18 ani, când auzind de dânsul Teodosie, Episcopul cetăţii Anastasiopolei, acesta s-a dus cu clerul său şi l-a sfinţit preot, zicând: “Vrednic este să fie preot unul ca acesta, căci în el, petrece harul lui Dumnezeu, precum şi Sfântul Pavel l-a învrednicit a fi Episcop, de tânăr, pe ucenicul său Timotei. Şi a început, de atunci, Sfântul Teodor, a săvârşi Jertfa cea fără de sânge şi a învăţa poporul.

Găsind un bun tovarăş de călătorie, Sfântul a mers, apoi, la Ierusalim, cercetând Sfintele Locuri şi mânăstirile cele vestite din Ţara Sfântă.

Iar întorcându-se în patria sa, şi văzând mulţimea ucenicilor ce se adunase în jurul său, a întemeiat o mare mânăstire, închinată Sfântului Gheorghe, şi se ostenea la desăvârşirea călugărilor şi la luminarea poporului credincios.

După moartea episcopului Timotei, care a urmat după Teodosie, Cuviosul Teodor, arhimandritul lavrei Sicheotului, a fost ales episcop, tot poporul dorind să aibă un mare păstor ca acesta. Cu multă greutate a primit el să fie sfinţit arhiereu, că iubea mai mult viaţa smerită, decât dregătoriile şi mărirea lumească.

A păstorit deci, zece ani ca arhiereu în eparhia Anastasiopolei, cu multă vrednicie, învăţând pe mulţi cunoştinţa lui Dumnezeu şi arătând poporului cele ce trebuie să facă, covârşind pe toţi cu fapta minunilor sale.

Dorind, însă, necontenit liniştea monahicească şi smerită a pustniciei, după zece ani de slujire arhierească, Sfântul Teodor s-a retras din scaunul de episcop şi s-a statornicit, iarăşi, în sihăstria lui iubită, de la Sicheot.

După cea din urmă călătorie a lui în Constantinopol, la poftirea Împăratului Mauriciu (582-602), când a tămăduit de lepră pe fiul împăratului, Sfantul Teodor, întorcându-se, s-a mutat cu pace la Domnul, în mânăstirea sa, la 22 aprilie 613.