Sfântul Patrichie, Episcopul Prusei şi cei dimpreună cu el: Acachie, Menandru şi Polien

Dintre aceştia, Patrichie episcopul Prusei, fiind pârât că credea în Hristos, a stat de faţă înaintea eparhului Iulie, care căutând să-l facă să se închine la idoli, îi spunea că izvorârea apelor celor calde se înfierbântă prin purtarea de grijă a zeilor şi sunt vărsate pentru binele oamenilor.

Iar Sfântul Mucenic Patrichie i-a răspuns că întru-adevărat pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbinţi, însă prin puterea Domnului nostru Iisus, Care a rânduit două locuri: unul plin de bunătăţi, în care se odihnesc drepţii, iar celălalt plin de întuneric şi de foc, unde vor fi osândiţi păcătoşii după Învierea cea din morţi.

Şi căuta Sfântul Patrichie să explice eparhului felul şi rostul acestei rânduieli dumnezeieşti, însă eparhul a poruncit să fie aruncat în mijlocul izbucnirilor de ape fierbinţi, care lui nimic nu i-au stricat ci, mai vârtos, acelora ce l-au băgat.

Atunci i s-a tăiat capul cu sabia, împreună cu Acachie şi Menandru şi Polien. Şi se face soborul lor, în casa Preasfintei de Dumnezeu Născătoare.