Sfântul Pahomie cel Mare Tabenisiotul (+347), începătorul vieţii mânăstireşti de obşte

Sfântul Pahomie cel Mare Tabenisiotul (+347), începătorul vieţii mânăstireşti de obşte– icoană –

Sfântul Fericit Pahomie s-a născut în ţinutul Tebaidei de Sus, din ţara Egiptului, pe la anul 292, din părinti păgâni, şi a crescut în deşarta credinţă a idolilor, ca un crin ieşit din mărăcini. A trăit pe vremea lui Constantin, marele împărat, şi a luptei lui cu Maxenţiu. Şi l-au dat părinţii lui la învăţătura cărţii egiptene şi la filosofia cea veche. Iar, ajungând la vârsta de 18 ani, a fost luat cu sila în rânduiala ostăşească a împărăţiei, împreună cu alţi tineri de seama lui.

Deci, călătorind el prin multe cetăţi, după rânduiala vieţii ostăşeşti, a mers şi în cetatea creştinească numită Oxirinhos, din Tebaida de Sus, unde a cunoscut bunătatea şi milostenia creştinilor şi aplecarea lor spre a face bine. Şi era acolo şi o biserică a creştinilor. Şi, stând el acolo multă vreme, a aflat ce sunt creştinii; de vreme ce nu auzise nici de numele lui Hristos, nici de creştini. Şi se minuna tânărul Pahomie de credinţa creştinească, se lumina cu mintea şi se aprindea cu inima, bucurându-se de numele lui Hristos, şi iubea curăţia trupească şi viaţa simplă a creştinilor. Aici a cunoscut el învăţătura Sfintelor Evanghelii şi adevărurile de credinţă, aici s-a învrednicit el de primirea Sfântului Botez. De aici înainte, Pahomie nu a mai avut alt gând, decat să slujească toată viaţa lui Dumnezeu.

Auzind de un pustnic, anume Palamon, şi de sfinţenia vieţii lui, s-a dus la el, în pustie, şi l-a rugat să-l primească în ascultarea sa. Pustnicul i-a arătat cât de greu este chipul în care vieţuieste el în pustie, muncind cu braţele, priveghind toată noaptea, postind, răbdând felurite lipsuri şi rugându-se în tot ceasul. Pahomie s-a minunat, auzind ostenelile pustniciei, dar râvna lui nu a slăbit. A rămas lângă Palamon, ca ucenic al acestuia, şi, astfel, s-a făcut monah.

Lucrul lui era să toarcă lâna şi să o ţese, iar, din câştig, dădea săracilor.Deci, mergând odată, ei împreuna, la locul numit Tabenesi, unde Pahomie se ducea câteodată singur să se roage, şi unde auzise un glas de sus grăindu-i: “Aici să petreci şi să faci o mânăstire, unde vor veni mulţi să se mântuiască”, bătranul a avut o descoperire şi a zis către ucenicul său Pahomie: “Să zidim aici o chilie şi tu să petreci aici, dar să nu ne despărţim, ci, să ne cercetam unul pe altul”. Nu după multă vreme, însă, Sfântul Palamon s-a mutat din viaţă, pe braţele iubitului său fiu sufletesc, ucenicul său.

Cel dintâi ucenic al Sfântului Pahomie, când acesta a rămas singur, a fost însuşi fratele său mai mare, Ioan. Dar abia după moartea acestui frate, au început ucenicii să se adune în jurul Sfântului. Chilioara Sfântului din Tebenesi s-a dovedit ca sămânţa bună, care a rodit îmbelşugat, ajungând o mare mânăstire, cu bună faimă în toată lumea, fiind maica tuturor mânăstirilor înfiinţate de Sfântul Pahomie.

Iar numărul monahilor, din cele şapte mânăstiri întemeiate de el, se urca la 7000, din care o mie patru sute numai la Tabenesi, şi numărul lor sporea neîncetat. Aici a venit, cu vremea, şi Sfântul Teodor Sfinţitul, care a luat stăreţia tuturor mânăstirilor, după Sfântul Pahomie, dar care, mai întai, s-a făcut ucenic, urmând îndeaproape viaţa şi faptele cele bune ale dascălului său, Fericitul Pahomie, strălucind în facerea de minuni, ca şi dânsul. În aceste mânăstiri Sfântul Pahomie a statornicit rânduielile de muncă şi de rugăciune, de tăcere, de înfranare şi de fapte bune, rânduieli pe care el însuşi le păzea cel dintâi, alcătuind, astfel, cea dintâi Pravilă de Mânăstire cu viaţă de obşte, din creştinătate.

Şi se vedea că este un bărbat dumnezeiesc, desăvârşit cu fapta buna şi, de aceea, cei ce se duceau, de la casele lor la mânăstire, nu mergeau acolo pentru desfătare şi pentru trupească dulce petrecere, de care se bucură cei mai mulţi, ci, pentru înfrânarea poftelor şi trudele cele pustniceşti, minunându-se de obiceiurile Sfântului şi urmând viaţa şi petrecerea lui cea îngerească. Deci, săvârşindu-se în Hristos, a fost îngropat în mânăstirea sa, întru al 55-lea an al vieţii sale.

Sfântul Pahomie cel Mare Tabenisiotul (+347), începătorul vieţii mânăstireşti de obşte, este cinstit pe 15 mai, în fiecare an.