Sfântul Nou Mucenic Nicolae, din Meţovo

Nicolae Basdanis s-a născut la Meţovo, în Epir, din  părinţi ortodocşi săraci, dar credincioşi. Tânăr fiind, a mers în Trikala, Tesalia, unde a lucrat ca ajutor al unui brutar musulman. Pe când făcea asta, unii turci au încercat să-l convertească la religia lor. Aceştia insistând cu îndârjire, el a îmbrăţişat islamul. Mai târziu, realizând gravitatea păcatului său, s-a întors la Meţovo şi la Biserica Ortodoxă.

Nicolae a câştigat, mai apoi, bani, ducând lemn în Trikala şi vânzându-l. Aceasta a continuat ceva timp, dar într-o zi a fost recunoscut de un bărbier musulman, care era prieten al brutarului. Bărbierul l-a întrebat pe Nicolae de ce nu se mai purta îmbrăcat ca un turc. Cuprins de spaimă, Nicolae i-a dat încărcătura de lemn, promiţând să-i aducă mai mult lemn în fiecare an, dacă va păstra secretul său. Bărbierul a fost de acord, iar lucrurile au continuat astfel, mult timp.

Nicolae era însă frământat de conştiinţa sa, începând să creadă că singura modalitate de a şterge păcatul renunţării la Hristos, nu putea fi decât martiriul. El a vorbit despre acest lucru, cu părintele său duhovnicesc din Mânăstirea Meteora, care l-a sfătuit să nu fie prea grăbit să-şi ducă la capăt intenţia, ca nu cumva să nu poată fi în stare să suporte chinurile la care inevitabil urma să fie supus şi să-L nege cumva pe Hristos încă o dată. Văzând că Nicolae era hotărât să îşi ducă la capăt planul, preotul l-a întărit duhovniceşte pentru această încercare.

Când Nicolae a simţit că era gata, s-a întors la Trikala pentru a-l întâlni pe bărbier. Omul l-a întrebat despre lemnul pe care-l promisese, iar Nicolae i-a spus că nu avea nimic pentru el; mai mult, că acela nu va mai primi niciun lemn în viitor. Bărbierul s-a înfuriat şi l-a denunţat pe Nicolae autorităţilor, spunând că s-a lepădat de islam. Bărbierul i-a adunat pe ceilalţi turci, pentru a-l duce pe Nicolae la cadiu, pentru interogatoriu.

Ca răspuns la întrebările cadiului, Nicolae a recunoscut, făţiş, că se convertise la Islam, dar că apoi s-a pocăit şi a revenit la credinţa sa creştină. Fără frică, el le-a zis musulmanilor că se născuse creştin şi că voia să moară creştin, indiferent cât de mult l-ar chinui.

Cadiul a încercat linguşirile obişnuite şi promisiunile pline de bogăţii, pentru a-l convinge să se întoarcă la religia lor. Când această încercare a eşuat, cadiul a început să-l ameninţe cu chinuri oribile şi cu moartea, dacă nu va ceda. Nicolae a refuzat şi a fost bătut şi aruncat în închisoare, unde nu a primit nimic de mâncare sau de băut, mai mult timp.

De alte două ori, Sfântul Nicolae a fost adus înaintea cadiului, dar cu aceleaşi rezultate. Văzând că nu putea fi convins, cadiul l-a condamnat la moarte. Un foc mare a fost aprins în piaţă, iar Sfântul Mucenic a fost aruncat în el, în ziua de 16 mai 1617. Astfel, prin acest foc, Sfântul Nicolae a scăpat de focul gheenei.

Mai târziu, un creştin credincios a mers în acel loc, sperând să obţină Sfintele Moaşte. Din moment ce rămăşiţele trupeşti ale Sfântului erau păzite, omul a trebuit să plătească o sumă mare de bani pentru a obţine măcar capul acestuia. El l-a luat acasă şi l-a ascuns în interiorul unui zid, astfel încât musulmanii să nu-l poată găsi.

Un alt creştin ortodox, numit Melandros, a cumpărat casa. În noaptea de 17 mai 1618, el a observat o lumină strălucitoare dinspre peretele uneia dintre camere. Dimineaţa, a desfăcut zidul şi a găsit Sfintele Moaşte ale Noului Mucenic Nicolae. El a adus această comoară la Mânăstirea Varlaam din Meteora, unde fratele său era călugăr şi a donat Sfintele Moaşte mânăstirii, spre pomenirea lui şi a familiei sale.

Noul Mucenic Nicolae, care este cunoscut şi ca Sfântul Nicolae Vlahul, este cinstit pe 17 mai în sinaxarele greceşti, iar în cele ruseşti pe 16 mai.