Sfântul Nou Mucenic Acahie, de pe Muntele Athos şi din Seres

Sfântul Nou Mucenic Acachie s-a născut în Neochorion, Macedonia, lângă Tesalonic, în secolul al XVIII-lea. Cel mai mare dintre fiii unei familii de ţărani bulgari, a fost numit Atanasie, la botez. Când avea nouă ani, familia sa s-a mutat în oraşul Seres. Atanasie a fost ucenic al unui cizmar, care îl bătea frecvent. În noaptea din Vinerea Mare, după o bătaie deosebit de severă, el rătăcea pe stradă, iar două femei musulmane l-au mângâiat, l-au dus acasă şi l-au hrănit. Fiindu-le simpatic,l-au îndemnat să se lepede de Hristos, “pâinea Ce S-a coborât din cer” (Ioan 6:41). L-au dus pe băiat la Yusuf Bey, care l-a adoptat, i-a dat un nume musulman şi l-au circumcis. A locuit în acea casă nouă ani.

La început, soţia lui Yusuf Bey l-a tratat pe Atanasie cu dragoste maternă, dar aceasta s-a transformat mai târziu într-o poftă pătimaşă. După cum dreptul Iosif (31 martie) a respins avansurile “soţiei lui Potifar” (Facerea 39: 8-10), la fel şi Atanasie a respins avansurile femeii musulmane. Aşa că i-a spus soţului ei că Atanasie a încercat să-i facă avansuri. Tatăl său turc l-a dat afară din casă, iar tânărul s-a întors la Tesalonic pentru a-şi găsi părinţii adevăraţi. Mama lui i-a spus că este prea periculos pentru el să rămână cu ei, aşa că s-a dus în Muntele Athos.

La început a locuit o vreme la Mănăstirea Hilandar, dar a petrecut timp şi în alte mănăstiri. El şi-a mărturisit apostazia, către Părintele Nicolae, în Mănăstirea Xenofont, care i-a citit rugăciunile prescrise şi l-a primit înapoi în Biserica lui Hristos. Atanasie s-a întors la Hilandar pentru aproximativ un an, apoi s-a dus la Iveron. În timp ce se afla la Schitul de la Iveron, a auzit de Sfinţii Eftimie şi Ignatie şi şi-a dorit să le imite martiriul. El s-a umplut de dorinţa de a-şi şterge păcatul, vărsându-şi sângele pentru Hristos în acelaşi loc în care L-a negat. Atanasie i-a dezvăluit toate acestea Părintelui Nichifor, care fusese Părintele duhovnicesc al Sfinţilor Ignatie şi Eftimie. El a fost pus sub îndrumarea călugărului Acachie, care urma să-l pregătească pentru lupta sa dificilă. Atanasie şi-a petrecut timpul în rugăciune neîncetată, priveghere şi post. Aceasta, desigur, a stârnit ura celui rău, care a semănat seminţele îndoielii şi mesiguranţei în sufletul său. După treizeci şi cinci de zile, Atanasie slăbise şi a fugit în mijlocul nopţii.

Atanasie s-a dus în Mânăstirea Simonopetra, dar nu a găsit pace acolo. S-a întors la Mănăstirea Hilandar, dar, ca pocăit, a trebuit să vieţuiască mai mult în vie decât în chilie. Curând s-a îmbolnăvit şi a fost dus la Karyes, capitala Sfântului Munte, dar a refuzat tratamentul medical. Cei care l-au adus acolo s-au supărat pentru aceasta şi i-au zis că nu este nici creştin, nici musulman. Mustrarea lor provocându-i durere, Atanasie a trăit în izolare timp de patruzeci de zile.

La sfârşitul acestei perioade, Atanasie s-a întors la Părintele Nichifor la Iveron şi bătrânul Acachie a fost însărcinat să-l îngrijească din nou. El a intrat într-un program şi mai intens de rugăciune, metanii şi priveghere şi primise darul lacrimilor. În a patra duminică a Postului Mare, văzându-i pocăinţa şi sporirea în virtute, bătrânul Acachie l-a tuns în monahism, cu numele Acachie.

Curând a plecat la Constantinopol cu bătrânul Grigorie, care îi însoţise şi pe Sfinţii Ignatie şi Eftimie în drumul lor spre martiriu. Au părăsit Muntele Athos pe o navă, ajungând la Constantinopol cu treisprezece zile mai târziu. La 22 aprilie, Sfântul Acachie a primit Sfânta Împărtăşanie la o biserică din Galata, apoi s-a întors la corabie. S-a schimbat în îmbrăcăminte musulmană şi s-a dus cu Părintele Grigorie la Poartă, unde un uşier i-a întrebat ce vor.

Sfântul Acachie şi-a spus istoria, zicând că a fost înşelat şi a renunţat la creştinism acceptând islamul, dar acum şi-a revenit. Denunţându-l pe Mohamed ca fiind un profet fals, el a mărturisit cu voce tare că este creştin. Apoi şi-a aruncat turbanul pe podea, l-a călcat în picioare şi a scuipat pe el.

Sfântul Acachie a fost prins, bătut şi aruncat în închisoare. În noaptea aceea i s-a promis bogăţie şi o poziţie înaltă dacă se va întoarce la Islam. Când a refuzat, au început din nou să-l bată.

A doua zi, Sfântul Acachie a fost adus în faţa vizirului şi şi-a repetat povestea, apoi a fost aruncat din nou în închisoare. Părintele Grigorie a reuşit să trimită un mesager pentru a-i aduce lui Acachie o cutiuţă care conţinea Sfintele Daruri şi cu care acesta din urmă s-a împătăşit.

Curând după aceasta, Sfântul Mucenic a fost condus într-un loc numit Parmak Kapi, unde a fost decapitat. Sfântul Acachie şi-a dat viaţa pentru Hristos la 1 mai 1816, la ora şase seara. Unii creştini evlavioşi au răscumpărat trupul sfântului de la turci, iar Părintele Grigorie l-a adus înapoi în Muntele Athos. Sfintele Moaşte au fost duse la Iveron şi îngropate într-o biserică având hramul Sfinţilor Ignatie şi Eftimie.

Deşi unele surse sustin că anul martiriului sfântului ar fi 1815, există o scrisoare de la Sfântul Acachie către un anumit Părinte duhovnicesc din Muntele Athos, din 27 aprilie 1816, care afirmă că este în drum spre martiriu. Astfel, anul rămâne 1816.

Capetele sfinţilor Acachie, Eftimie şi Ignatie se află în mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon, de pe Sfântul Munte.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, alcătuire, adaptare si traducere Lăcaşuri Ortodoxe)