Sfântul Mucenic Varvar Ostaşul, şi cei dimpreună cu el, din Morea

Sfinţii Mucenici Varvar Ostaşul, Vah, Calimah şi Dionisie au trăit în secolul al IV-lea şi au slujit în armata împăratului Iulian Apostatul.

Sfântul Varvar a fost în secret creştin şi, într-un război cu francii, a obţinut victoria în lupta corp la corp cu un puternic soldat inamic. Pentru aceasta a primit un mare ordin în armată şi laude din partea împăratului, primind titlul de comitus (protector imperial).

După victoria asupra francilor, Vah a vrut să aducă jertfe zeilor păgâni, iar el s-a dat la o parte perminţându-i lui Varvar, ca învingător, să aibă onoarea de a aduce prima ofrandă ca jertfă.

Sfântul Varvar şi-a mărturisit deschis creştinismul şi a refuzat să aducă jertfă. El s-a supus multor chinuri pentru aceasta, din ordinul lui Iulian Apostatul. L-au răstignit pe sfânt şi i-au sfâşiat trupul, iar Sfântul Varvar L-a chemat pe Domnul în ajutor, apoi un înger al lui Dumnezeu a apărut şi i-a vindecat rănile, astfel încât să nu rămână nici urmă de ele.

Văzând această minune, comandantul militar Vah şi doi soldaţi, Calimah şi Dionisie, au crezut în Hristos şi au refuzat închinarea la idoli. Pentru aceasta, au fost imediat decapitaţi. Au continuat să-l tortureze pe Sfântul Varvar. L-au legat de o roată şi au aprins un foc sub ea şi au stropit cu ulei trupul celui care suferea. Dar şi aici puterea lui Dumnezeu l-a păzit nevătămat pe Sfântul Mucenic. Cu toate acestea, focul a ars pe mulţi dintre chinuitori, ucigând doi dintre aceştia. După aceasta au continuat să-l chinuiască pe sfântul Mucenic Varvar, pentru încă şapte zile.

Prin ajutorul minunat de sus, Sfântul a rămas nevătămat. Văzând în aceasta minunată putere manifestarea lui Dumnezeu, mulţi păgâni s-au convertit la Adevăratul Dumnezeu. Sfântul Varvar şi-a încheiat, în cele din urmă, strălucitul demers prin a fi decapitat de sabie în anul 362. Trupul Sfântului Mucenic a fost îngropat în oraşul Methona din Peloponez, de către Cuviosul Episcop Filikios.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)