Sfântul Mucenic Nectan din Hartland

Sfântul Nectan s-a născut în Ţara Galilor şi a trăit în secolul al şaselea, dar cunoaştem doar câteva detalii despre viaţa lui. El a fost cel mai în vârstă dintre cei douăzeci şi patru de copii ai Sfântului Brihan din Bretknock (6 aprilie). Locuind în Ţara Galilor, Dumnezeu l-a inspirat să imite exemplul Sfântului Antonie (17 ianuarie) şi al altor asceţi, şi să îmbrăţişeze viaţa monahală.

Căutând pustietatea mai mare, Sfântul Nectan şi tovarăşii săi au părăsit Ţara Galilor, intenţionând să se stabilească oriunde ar fi acostat barca lor. Rânduiala Dumnezeiască i-a dus la coasta de nord a Devonşir, în Hartland, unde au locuit mai mulţi ani într-o pădure deasă. Familia Sfântului l-a vizitat acolo în ultima zi a anului. Mai târziu, el s-a mutat într-o vale îndepărtată, ce avea un izvor.

Odată, Sfântul Nectan a găsit un porc rătăcit şi l-a înapoiat proprietarului său. Drept recunoştinţă, crescătorul de porci i-a dăruit Sfântului Nectan două vaci. Sfântul a primit darul, dar vacile au fost curând furate de doi hoţi. Sfântul Nectan i-a aflat pe tălharii care luaseră animalele şi a încercat să le vorbească despre Hristos. Ei s-au supărat şi i-au tăiat capul, sfântului. Apoi, Sfântul şi-a purtat în mâini propriul cap până la jumătate de kilometru, aşezându-l în apropierea izvorului din apropierea chiliei. Văzând acest lucru, omul care l-a ucis pe Sfântul Nectan şi-a ieşit din minţi, iar celălalt hoţ l-a îngropat pe Sfânt. Din acel moment, au început să aibă loc minuni, la mormântul Sfântului Nectan.

În anul 937, în ajunul bătăliei de la Brunanburg, un tânăr din Hartland, care se afla într-un cort lângă pavilionul regelui Atelstan, s-a îmbolnăvit dintr-o dată de ciumă, care avea să distrugă apoi armata engleză. Tânărul a plâns şi I-a chemat pe Dumnezeu şi pe Sfântul Nectan să-l ajute. Strigătele lui au fost atât de puternice, încât i-a trezit pe împărat şi pe alţii din jurul său.

Sfântul Nectan a venit la tânăr imediat după miezul nopţii şi a atins zona afectată a corpului său, vindecându-l. Dimineaţa, a fost adus în faţa regelui şi a recunoscut că el fusese cel care deranjase somnul lui Atelstan. Regele l-a întrebat cu blândeţe, de ce a strigat în timpul nopţii.

Tânărul a explicat că a simţit că îl lovise ciuma şi îi fusese frică că va muri. Prin urmare, el I-a chemat pe Dumnezeu şi pe Sfântul Nectan să-l ajute, iar rugăciunea lui a fost auzită.

Atelstan a cerut mai multe informaţii despre viaţa şi martiritul Sfântului Nectan, pe care tânărul i le-a dat. Acesta din urmă i-a cerut, de asemenea, regelui, să cheme pe Sfântul Nectan cu credinţă, promiţându-i că va ieşi învingător în luptă dacă o va face.

Regele a promis să-I cinstească pe Dumnezeu şi pe Sfântul Nectan, aşa încât credinţa lui a fost răsplătită. Nu numai că a câştigat bătălia, dar ciuma a dispărut, iar soldaţii lui s-au refăcut. Prima dată când regele Atelstan a vizitat Hartland, în Devonşir, a donat o proprietate bisericii Sfântului. În tot restul vieţii, regele şi-a pus mare încredere în mijlocirea Sfântului Nectan.

Sfântul Nectan este ocrotitorul Hartland-ului, din Devonşir. Cea mai completă variantă a Vieţii acestuia datează din secolul al XII-lea (vol. 5, Sfinţii din Cornwall, de G. H. Doble).

Există o bisericuţă ortodoxă aparţinând Eparhiei ruseşti de Suroj, închinată Sfântului Simeon şi Sfintei Anna, în Comb Martin, Devon, unde este venerat Sfântul Nectan.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /