Sfântul Mucenic Luchilian şi cei împreună cu el patru prunci: Ipatie, Pavlu, Dionisie, Claudie şi Paula fecioara şi muceniţa

În luna iunie, în ziua a treia, se face pomenirea Sfântului Mucenic Luchilian, cu cei patru tineri: Ipatie, Pavlu, Dionisie şi Claudiu şi a Sfintei Paula, fecioara şi muceniţa (sec. III).

Sfantul Luchilian a trăit pe vremea lui Aurelian, împăratul Romei (270-275). A trăit mai întâi în păgânătate, fiind slujitor idolesc, bătrân cu anii, cinstit la faţă şi alb la păr, locuind aproape de Nicomidia. Deci, întorcându-se de la idoli la credinţa în Hristos, a primit Sfântul Botez şi îşi înnoia la bătrâneţe tinereţea lui, ca a vulturului, lipindu-se cu gândul şi cu sufletul de dragostea lui Hristos. Şi, fiindcă arăta şi altora deşertăciunea şi pierzania idolilor, aducându-i la Hristos prin învăţăturile sale, a fost prins şi adus înaintea dregătorului Silvan. Şi, nevoind el să se întoarcă la slujirea idolească, i-au zdrobit fălcile, a fost bătut cu toiege şi spânzurat cu capul în jos. A fost apoi aruncat în temniţă şi a aflat acolo patru tineri, închişi pentru credinţa lor în Hristos. Şi, fiind scoşi împreună, înaintea dregătorului şi rămânând neclintiţi în creştineasca credinţă.

Sfantul a fost aruncat, împreună cu tinerii aceia, în cuptor înroşit în foc, de unde, ieşind sănătoşi, şi-au luat osânda cea de pierzare.

Deci, fiind aduşi la Bizanţ, acelora li s-au tăiat capetele, iar pe sfânt l-au spânzurat pe o cruce şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Şi era acolo de faţă şi Sfânta Paula fecioara, care în timpul drumului purtase grijă de rănile lor, iar, dupa sfârşitul Mucenicilor, a avut grijă de moaştele lor, pentru că era creştină, de la părinţii ei, şi avea această slujire, adică, putea intra în temniţe şi lecui, hrânea şi spăla pe cei ce pătimeau pentru Hristos.

Deci, fiind şi ea prinsă, a fost adusă în faţa judecătorului şi, nevrând a jertfi idolilor, au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice şi, topindu-se cu durerea rănilor, s-a făcut sănătoasă prin arătare de înger, luând îndrazneală la chinuri. Iar, la a doua înfăţişare, a fost bătută peste gură şi, nevrând să se lepede de Hristos, a fost aruncată în cuptorul ars în foc, de unde a ieşit nevătămată. Deci, dându-se hotărâre de pierzare, prin sabie, şi ducând-o la locul unde s-au săvărşit Sfântul Luchilian şi cei patru tineri, i s-a tăiat şi ei capul şi, aşa, a luat îndoita cununa: a fecioriei şi a muceniciei.