Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Sfântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava, cinstit pe 2 iunie, a trăit în sec. al XIV-lea în oraşul Trebizond. El era un comerciant credincios, evlavios şi ferm în ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiaşi.

Odată, aflându-se pe o corabie, ocupându-se cu comerţul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat în conflict cu Ioan, discutând despre credinţă. Neplăcându-i cuvintele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, căpitanul a hotărât să se răzbune şi să-i facă probleme odată ajunşi la Cetatea Albă. Cât vasul a acostat la Cetatea Albă (Belgrad), căpitanul s-a dus la conducătorul oraşului care era închinător la foc şi i-a spus că pe corabia sa se află un om învăţat care vrea să devină şi el închinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture închinătorilor la idol şi să renunţe la credinţa sa.

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava s-a rugat în taină, chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: “Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt” (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj şi înţelepciune să facă faţă celor necredincioşi şi să mărturisească drept că este creştin, după care a fost supus bătăilor crunte, iar trupul i-a fost sfâşiat şi carnea de pe el cădea bucăţi. Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-şi verse sângele pentru EL, curăţindu-l de păcate.

Păgânii l-au băgat în lanţuri şi l-au pus în închisoare, până a doua zi. În dimineaţa următoare, conducătorul oraşului a ordonat să fie adus din nou la el şi Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava s-a prezentat cu faţa luminată şi bucuroasă. Refuzând cu curaj să se lepede de Hristos şi numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana, Mucenicul a fost bătut cu bâte, până când toate cele dinăuntrul său au ieşit la vedere.

Mulţimea adunată n-a putut suporta spectacolul macabru şi l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fără apărare. Apoi, oprind bătaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul să fie legat de coada unui cal sălbatic şi să fie tras de picioare pe străzile oraşului. În special, locuitorii cartierului iudeu şi-au bătut joc de el şi au aruncat cu pietre. În cele din urmă, cineva a luat o sabie şi i-a tăiat capul martirului.

Trupul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava şi capul tăiat au zăcut acolo până seara şi niciun creştin nu a avut curajul să-l ridice. Noaptea, au apărut deasupra lui un stâlp de lumină şi o mulţime de lumini aprinse. Trei oameni, care aveau lumini, cântau psalmi şi înmiresmau trupul Sfântului. Unul dintre iudei, crezând că sunt creştini care au venit după trupul Mucenicului, a luat un arc şi a vrut să tragă în ei, dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit şi l-a împietrit.

Dimineaţa, viziunea a dispărut, dar arcaşul a rămas pe loc, tot împietrit. Abia după ce a mărturisit ce i s-a întâmplat, din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legăturile nevăzute. Când a auzit guvernatorul, a dat permisiune să se îngroape trupul Mucenicului, în biserica oraşului. Acestea s-au întâmplat între anii 1330 şi 1340. Unii spun că martiriul s-a săvârşit în altă perioadă, de exemplu Sfântul Nicodim de la Sfântul Munte vorbeşte de anul 1642, în timp ce alţii spun că ar fi 1492.

Căpitanul care l-a trădat pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava s-a căit de faptele sale şi s-a hotărât, în secret, să fure Sfintele Moaşte şi să le ducă în ţara sa. Însă Sfântul i-a apărut în vis preotului bisericii şi l-a înştiinţat de aceasta. După 70 de ani, Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava, capitala Moldo-Vlahiei, şi aşezate în biserica catedralei.