Sfântul măritului Apostol şi Evanghelist Ioan. Sfânta mană izvorâtoare, an de an, din mormânt

În această lună, în ziua a opta, se face pomenirea Sfântului Măritului Apostol şi Evanghelist Ioan, rezemătorul pe piept şi iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul; adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, numită mană.

Preabunul Dumnezeu şi Iubitorul de oameni Domnul nostru, pe cei ce s-au nevoit cu osârdie pentru Dânsul, pe Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, prooroci şi mucenici, şi pe toţi cei ce bine au plăcut Lui, nu i-a învrednicit numai Împărăţiei Cerurilor şi veşnicelor bunătăţi, ci şi locurile în care au strălucit şi au fost îngropaţi ei le-a luminat cu multe minuni, arătându-le pline de daruri.

Astfel, şi mormântul în care fusese îngropat marele Apostol şi Evanghelist Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, în toţi anii izvorăşte şi izbucneşte afară, fără de veste, în a opta zi a lunii lui mai, din suflarea Sfântului Duh, praf şi pulbere sfântă, pe care locuitorii de acolo o numesc mană.

Şi, aceasta luând-o cei ce vin acolo, o au pentru izbăvirea de toate bolile, spre tămăduirea sufletelor şi sănătatea trupului, slăvind pe Dumnezeu, şi pe robul Său, Ioan, cinstindu-I.

Şi se petrecea semnul acesta, în toţi anii, până la cotropirea Efesului de către necredincioşi şi până la nimicirea creştinilor din acele locuri. Iar Biserica, în loc de altă mulţumire, a rânduit ca, în această zi, precum şi în ziua din septembrie, să proslăvim, cu laude şi cu cântări, şi să fericim pe acest plăcut al lui Dumnezeu, Ioan Evanghelistul, care, mai mult decat alţii, a fost iubit de Dumnezeu; ca, prin rugăciunile lui, să câştigăm şi noi tămăduire de bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti şi să ne învrednicim a fi plăcuţi şi iubiţi lui Hristos, Dumnezeul nostru, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Cinstita mutare din viaţă a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, se prăznuieşte la 26 septembrie.