Sfântul Ioan pustnicul a fost ascet în Palestina. El și-a petrecut zilele în post și rugăciune, într-o peșteră din apropierea Ierusalimului. Ascetul nu avea decât o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, înaintea căreia permanent stătea aprinsă o candelă.
Sfântul Cuvios a vizitat adesea locurile sfinte ale Ierusalimului și Muntele Sinai și mergea să se roage la mormintele Sfinţilor Mucenici şi asceţi. Ori de câte ori ieșea, Sfântul lăsa candela să ardă în faţa icoanei Reginei Cerului și cerea binecuvântarea ei în călătorie. Când se întorcea după o lună, sau chiar şi după șase luni, cuviosul găsea candela arzând și fiind plină cu ulei.
Odată, s-a întâmplat să meargă pe o cărare îngustă, pe amblele părţi cu tufişuri mari, încât era imposibil pentru doi oameni mergând pe jos să treacă unul pe lângă celălalt. Dintr-o dată, Sfântul a văzut un leu venind către el. Fiara s-a ridicat pe picioarele din spate și a eliberat calea Sfântului.
Altădată, un călugăr a venit la peșteră să-l viziteze pe Sfântul Ioan. Nevăzând lucruri nici măcar de strictă necesitate, l-a întrebat pe Avva Ioan de ce vietuia într-o asemenea sărăcie. Sfântul Cuvios a spus că peștera lui deţinea atât de multe bogăţii duhovniceşti, mult mai mari decât comorile pământești.
Sfântul Ioan, pustnicul, s-a mutat la Domnul în secolul al șaselea, la o vârstă foarte înaintată, și a fost numărat cu Sfinții. Este cinstit anual pe 19 iunie.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
