Sfântul Daniil, Cuviosul Părinte din Schit

În ziua de 7 iunie, se face pomenirea unui Sfânt Părinte Daniil.

Acest Părinte Daniil, lepădându-se de lume din pruncie, vieţuia în pustia ce se cheamă Schit (Sketis). Iar odată, venind barbarii şi luându-l pe el ca rob, a petrecut în robie vreme de doi ani, după care, un oarecare om iubitor de Hristos l-a răscumpărat de la aceştia. Însă, după câtăva vreme, iarăşi au venit barbarii, şi l-au robit pe el şi, ţinându-l în robie şase luni, a izbutit să fugă de la ei.

Deci, iarăşi, a treia oară năvălind, l-au robit pe el şi-l chinuiau cu multe osteneli şi bătăi, fără de nicio milă. Iar odată, luând o piatră, a lovit pe un păgân barbar şi l-a omorât. Iar, după ce a scăpat astfel de barbari, Părintele Daniil, căindu-se de fapta aceasta a uciderii pe care o făcuse, s-a dus la Alexandria şi a spus lui Timotei patriarhul, despre cele întâmplate. Iar patriarhul, auzind, l-a certat pe el, zicând: “Dumnezeu, Care te-a izbavit pe tine de două ori de la barbari, putea, şi a treia oară să te izbăvească. Însă ceea ce ai făcut, nu este ucidere, pentru că o fiară ai ucis”.

Intrând, după aceea, într-o corabie, Părintele Daniil a ajuns până la Roma, spunând şi Episcopului despre intâmplarea aceasta. Şi ceea ce i-a spus patriarhul Alexandriei, i-a spus şi Episcopul Romei, zicându-i: “Bine ţi-a răspuns ţie patriarhul Alexandriei”. Apoi, ducându-se la Constantinopol, la Efes, la Ierusalim şi Antiohia, a spus patriarhilor cele despre uciderea aceea. Deci, acelaşi cuvânt auzind de la toţi patriarhii, s-a intors în Alexandria şi a zis întru sine: “Daniile, Daniile, fiindcă ai făcut ucidere, ţi se cade şi ţie însuţi să fii ucis”.

Şi, ducându-se la judecători, a zis: “De vreme ce, sfădindu-mă cu cineva şi, luând o piatră, l-am ucis, pentru aceasta, vă rog, să mă daţi pe mine voievodului, ca să mă omoare, pentru uciderea ce am facut şi, aşa, să scap de osânda cea veşnică”.

Deci, auzind aceasta, judecătorii l-au închis în temniţă şi a stat acolo treizeci de zile, până cand au spus voievodului cele despre dânsul. Atunci, voievodul cela l-a scos pe el din temniţă şi l-a întrebat cum a făcut uciderea. Şi i-a spus lui, bătrânul, tot adevărul. Iar voievodul, minunându-se de socoteala bătrânului, l-a slobozit pe el, zicându-i: “Eşti slobod şi roagă-te şi pentru mine, ava!”.

Deci, a zis bătrânul întru sine: “Nădăjduiesc în iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca, de acum, pentru a Sa băutură, nu-mi va mai socoti fapta mea ca o ucidere. Însă, de acum, mă voi da pe mine cu totul lui Hristos, ca, în toate zilele vieţii mele, să slujesc unui lepros, în locul uciderii pe care am făcut-o”.

Deci, luându-şi pe unul din leproşi, îi slujea lui. Şi zicea în sine: “De va muri leprosul acesta, apoi, mă voi duce în Egipt, şi-mi voi lua altul în locul lui”. Însă, călugării din Schit nu ştiau că bătrânul avea pe acel lepros, şi nimeni, în singurătatea aceea, nu avea cum să vadă faţa leprosului, în afară de bătrânul singur. Iar într-una din zile, a chemat bătrânul pe ucenicul său, ca să mănânce pâine, după obiceiul schitenilor. Şi, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a uitat uşile casei deschise şi slujea leprosului aceluia. Şi era putred tot trupul leprosului şi mulţimea rănilor cumplită. Şi, mergând ucenicul la bătrân şi aflând uşile casei lui deschise, l-a văzut pe el cum slujea pe lepros. Că, luând mancarea din chilia lui, o aducea şi îl hranea pe lepros. Deci, ucenicul, văzând minunatul lucru pe care-l făcea bătrânul, s-a mirat, proslăvind pe Dumnezeu, Cel Ce a dat atât de mare răbdare bătrânului, ca să slujească într-acest fel leprosului aceluia.

În Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonopotras (Muntele Athos), găsim notat că Sfântul Daniil deveni atât de renumit pentru virtuţile sale, încât fu numit egumen al centrului monastic din Schit şi era cinstit in tot Egiptul, ca un “nou Avraam şi găzduitorul lui Hristos”. El îi conduse, pe calea desăvârşirii, pe Sfânta Anastasia Patriciana, care trăia sub chipul unui eunuc, la oarece distanţă de Schit (10 martie), pe Sfântul Evloghie primitorul de străini (27 aprilie) precum şi pe Sfinţii Andronic şi Atanasia (9 octombrie). Era neîntrecut în a găsi pe Sfinţii ascunşi, ca Marcu cel nebun pentru Hristos, din Alexandria, sau monahia din Mânăstirea Hermopolis, care se prefăcea a fi împătimită de băutură, pentru a atrage dispreţul celorlalţi, Sfânta Tomaida, Muceniţa curăţiei trupeşti (14 aprilie) şi Avva Dula.

Acelaşi Sinaxar al Părintelui Macarie de la Simonopotras, aminteşte în aceeaşi zi şi un alt sfânt purtând acelaşi nume, Daniil. Acesta era ucenic al Sfântului Arsenie cel Mare (8 mai) şi fu el însuşi învăţător al multor monahi. Când barbarii au atacat Schitul, în 407, fraţii îi propuseră să fugă împreună cu ei. Avva Daniel răspunse: “Dacă Dumnezeu nu are grijă de mine, de ce aş mai trăi?”.

Trecu printre trupele barbare, fără să fie băgat în seamă, şi îşi spuse: “Iată că Dumnezeu S-a îngrijit de tine. Fă, deci, şi tu ce e omeneşte şi fugi împreună cu Părinţii”.

Printre altele, mai spunea: “Trupul o duce mai bine pe măsură ce sufletul se slăbeşte, iar sufletul o duce mai bine pe măsură ce trupul se slăbeşte” (a se vedea Zicerile/apoftegmele lui Avva Daniel, din Patericul Egiptean).

Dupa ce a trăit timp de patruzeci de ani în pustiul Skit-ului, adormi în pace, în jurul anului 420.

/ Slava lui Dumnezeu – compilare Lăcaşuri Ortodoxe /