Sfântul Cuvios Varnava, stareţ de Vetluga

Sfântul Varnava din Vetluga, cinstit pe 11 iunie, s-a născut în Marele Ustiug. Înainte de a ieşi în pustie, a fost preot într-una din bisericile oraşului. În 1417, călugărul s-a aşezat pe unul dintre malurile Râului Vetluga, la Dealul Roşu, unde s-a nevoit în singurătate, timp de 28 de ani, “trudind pentru Dumnezeu în psalmi şi rugăciuni, trăind cu iarbă şi ghindă”. Din cuvintele celui ce a notat viaţa sa, reiese că şi la Sfântul Varnava veneau “animale sălbatice şi mulţi urşi trăiau lângă chilie. Cu toate acestea, el mergea printre ei, ca şi printre vite, urmărindu-i şi bucurându-se cu ei; bucurându-se în Dumnezeul Cel Mare, că îmblânzise aceste fiare, pentru el”.

Nu exista nicio singură locuinţă omenească în zona Dealului Roşu, pe o distanţă de peste 50 Km. Ocazional, oamenii pustiei îl vizitau, “pentru binecuvântare”, iar el le-a prezis că, după mutarea lui la Domnul, pe malurile Râului Vetluga, “Dumnezeu va înmulţi locuinţele omeneşti şi, în acel loc, vor vieţui călugări”.

Potrivit tradiţiei, în 1439, înainte de a se stabili la Râul Unja, Sfântul Macarie (25 iulie) venise acolo pentru pregătire şi îndrumare. Sfântul Varnava s-a mutat la Domnul, la bătrâneţi, pe 11 iunie 1445. După aceasta, pe locul nevoinţelor sale, mulţi călugări au venit să vieţuiască, “din diferite ţinuturi” şi “după ei, fermieri” şi “mulţi oameni s-au răspândit de-a lungul acestui râu, până la marele râu Volga”.

Pe Dealul Roşu, călugării au construit două biserici, una în cinstea Preasfintei Treimi, iar cealaltă, deasupra mormântului călugărului, închinată Sfântului Nicolae, Făcătorul de Minuni. Ei au întemeiat o mânăstire cu viaţă de obşte, care a primit numele său: “Mânăstirea Pustnicul Varnava”.

Viaţa Sfântului Varnava a fost scrisă în 1639, de un călugăr din Mânăstirea Varnavinsk, “preacuviosul Ieromonah Iosif (Diadkin), care mai târziu, în oraşul imperial Moscova, a răspuns de tipărirea cărţilor”.

Pentru autentificarea şi verificarea minunilor care au avut loc la mormântul călugărului, în acelaşi an 1639 au fost descoperite Sfintele Moaşte ale acestuia, sub îndrumarea Patriarhului Ioasaf.

Odată cu trecerea timpului, pe locul Mănăstirii Varnavinsk a apărut oraşul Varnavin, iar biserica principală a mănăstirii a devenit Catedrala Sfântul Apostol Varnava.